Fermierii, inițiatorii lanțului alimentar, obișnuiesc să afirme că ei ne pun nouă mâncarea pe masă. Este un argument mai mult metaforic folosit în mod public în situații de criză în sector, pentru a ne reaminti rolul vital pe care îl au ei în domeniul agroalimentar. Agricultorii pun, pe drept cuvânt, lanțurile de aprovizionare în mișcare. 

Până la un punct, au dreptate. Fără grâul, laptele, carnea, ouăle, legumele, fructele, etc. din ferme, meniurile noastre ar fi imposibile. Dar până la a avea mâncarea pe masă, mai e cale de parcurs. Alți profesioniști ai hranei intră în joc. 

Stația ultimă o reprezintă HoReCa. E ultima frontieră a industriei, la contactul cu clientul final, pe limba căruia ( aș zice că testul trece și prin buzunar sau card ) dă examen restaurantul. 

HoReCa este complexul de laboratoare ale gustului, aromelor și texturilor. E un corespondent al laboratoarelor alchimice medievale, unde era încercată transformarea plumbului în aur. Și cheful / bucătarul ia ”plumbul” vegetal și animal și-l preface în ”aurul” din farfurie. 

Îi reușește sau nu-i reușește? Or mai fi și rateuri, dar nu sunt nici definitive, nici definitorii. Prezent pentru a doua oară la masă, clientul ștampilează deja un succes. 

În comparație cu celelalte verigi ale lanțului alimentar, HoReCa este cea mai vulnerabilă, dar și cea mai inventivă. Are cel mai mare potențial de transformare și reziliență. 

În pandemie, a fost industria cea mai lovită. Guvernul a decis închiderea restaurantelor, în timp ce fermele și-au continuat activitatea, fabricile de alimente și hypermarketurile, de asemenea.

Pe restaurante, a fost pus lacătul. Dar uite că tocmai HoReCa a reușit să se reinventeze rapid. Acum, mâncarea ne este adusă la ușă, caldă, de parcă abia am gătit-o noi. 

În esență, vorbim despre un serviciu. Nu mai stăm noi în bucătărie, cu orele, cheltuind timp și, firește, bani, fiindcă ingredientele nu ne pică din cer. Comandăm și iată, mâncarea ne vine acasă, poate mai gustoasă decât ar fi ieșit din mâinile noastre.

Suntem în oraș și ne e foame sau poftă de un anumit aliment? Iată, în jurul nostru sunt ocazii puzderie să obținem satisfacția în cauză. Cu mai mulți ani în urmă, asta ne cam lipsea. Plecam de acasă cu sendvișul în rucsac. 

Zilele următoare voi fi și eu plecat, la Poiana Brașov, unde Hospitality Culture Institute organizează o nouă ediție Food & Beverages Innovation Camp, sub bagheta lui Florin Maxim, fondator HCI. Se întâlnesc aici chefi și owneri de elită, care dezbat și pun pe masă ( expresia este una polisemantică ) de data asta idei, viziuni, soluții de adaptare. 

Voi publica pe site-ul lantulaliementar.ro și pe canalul de youtube Lanțul Alimentar relatări, interviuri, știri, shorts-uri de la eveniment. 

HoReCa generează de la un timp încoace o filosofie proprie, de cea mai bună calitate: înțelegi un strop mai bine lumea în care te afli citind un comunicat de presă marca HCI. 

Citește și Relația furnizor-operator devine una dintre marile mize ale profitabilității în HoReCa. Concluziile dezbaterii Intimate Roundtable Conversations

Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro.

sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001

Write A Comment