Organizată, cred că în premieră, la Poiana Brașov, cea de-a 6 ediție a Food&Beverages Innovation Camp a reunit chefi și owneri de elită din sectorul HoReCa din România, dar și tineri antreprenori în căutare de idei bune și soluții eficiente pentru business-ul lor.
Dacă la edițiile anterioare, Hospitality Culture Institute a configurat programul cu paneluri tematice, desfășurate simultan, la ediția din acest an ( 25 – 27 mai ), organizatorul a optat pentru prezentări susținute în succesiune de personalități din domeniu.
Decizia a fost, în opinia mea, una salutară: în locul discuțiilor libere, inerent improvizate, am avut parte de discursuri bine structurate și articulate și caracterizate printr-o abundență ideatică binevenită.
Prezentările au fost mici spectacole de idei. Sau, ca să conduc metafora către domeniul nostru, au fost meniuri bine gătite, gustate cu satisfacție de auditoriu. Fiindcă F&B Innovation Camp este locul unde pe masă sunt puse nu numai mâncăruri ca atare, dar și idei, viziuni, experiențe. Și meniurile au fost bogate.
După cele trei zile ( de fapt, cea de-a treia abia începe, nu e nici ora șapte când scriu aceste rânduri, sala de mic dejun încă nu este deschisă ), ascultând discursurile, mici lecții de management în industria ospitalității, am identificat o temă cred eu majoră: relația HoReCa din România cu libertatea, această valoare umană fundamentală pentru activitatea antreprenorială.
O primă observație, cu perspectivă temporală, este aceasta: sectorul HoReCa din România actuală este produsul incontestabil al libertății dobândite acum câteva decenii. Aceasta este realitatea de fond. Fără democrație și economie de piață, nu am fi avut industria ospitalității de astăzi.
Este această libertate gustată pe deplin de owneri? Peste realitatea de fond, una luminoasă, fiindcă libertatea nu este, să fim sinceri, numai o vorbă goală, se suprapun însă tot soiul de nuanțe, care mai estompează din lumina de fundal.
Și aceste nuanțe mai închise sunt generate atât de exterior, mai ales de stat, cât și din interior, de necunoaștere și impostură.
Aflu, de pildă, că tot sectorul activează pe baza unui ordin ANSVSA emis prin 1998. O lege clar depășită, care transformă orice antreprenor într-un etern potențial contravenient.
Pe de altă parte, tot statul a acordat sectorului anumite facilități fiscale, benefice pentru investiții.
Ușurința este un pandant al libertății. Am mai aflată că în România, după o școlarizare de trei luni, devii bucătar cu diplomă și te poți angaja. În alte țări membre, școlarizarea durează patru ani. La noi, bucătar șef ajungi după numai doi ani.
În același timp, înființarea de restaurante pare să fie în România un fenomen în expansiune, dar cu durată limitată. Sunt deschise azi și închise peste șase luni, pe bandă rulantă. ”Nu au avut nicio idee”, a punctat un chef cunoscut pentru exigența lui.
Ușurința este dublată de ușurătate: mulți întreprinzători nu-și pun problema învățării, a instrucției. Ei cred că deschiderea unei cafenele, de pildă, înseamnă niște simple angajări.
Fiindcă am amintit aici de angajați, vă dezvălui că în Poiana Brașov lucrează mulți asiatici. I-am întâlnit îngrijind spațiile verzi din stațiune, dar și în hotel și restaurant. Mi-au turnat vin în pahar, au ridicat de pe masă farfuria goală, au făcut curățenie în cameră.
Sosirea acestor lucrători pe piața muncii poate dura însă până la opt luni. Procedurile urmează să fie îmbunătățite.
Despre Food&Beverages Innovation Camp voi mai scrie și în perioada următoare, pe măsură ce voi asculta înregistrările audio ale prezentărilor. Voi păstra ca reper editorial tema aceasta a relației din HoReca din România și libertate.
Și, cine știe, poate fi mai mult decât o temă pentru articole de presă. Poate fi o temă de discuție pentru viitoarele reuniuni ale Hospitality Culture Institute.
Citește și HoReCa, mirabila industrie de contact care ne pune realmente mâncarea pe masă
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001
