Brutarii din București au fost reclamați domnului fanariot Alexandru Moruzi că manipulează piața grâului și a pâinii, atunci când recolta este compromisă de secetă.
Sesizarea făcută de înaltul ierarh
Mai exact, chiar mitropolitul Dositei i-a dezvăluit domnitorului că brutarii, ”cum văd că este vremea împotrivă, că e lipsă de ploi, cum simt că va fi lipsă de bucate”, obișnuiau să iasă din oraș și să cumpere grâu din hambarele din provincie, să facă provizii, fără să le declare.
Apoi, susținea mitropolitul, brutarii, de ochii lumii și ai autorităților ( ”ai zapciilor” ), cumpărau ”un car două”, când prețul grâului deja urcase foarte sus, din cauza secetei, apoi cereau un preț uriaș pentru pâine, invocând prețul crescut al grâului, deși aveau în depozite materie primă achiziționată când era ieftină.
Consecința? Populația nevoiașă a orașului ( ”politia”, în original ) nu-și permitea să cumpere pâine: ”din această cauză pătimește sărăcimea foarte mult”.
Sesizarea a fost făcută în primăvara anului 1794, în 19 Mai, când seceta părea iminentă și a avut drept scop să-l determine pe voievod să intervină, pentru a corecta practicile brutarilor.
Moruzi era rugat să-i poruncească lui Vel Aga ( șeful poliției fanariote ) să-i convoace pe brutarii bucureșteni la o reuniune și să le pună în vedere ( ”să-i oblige prin zapise și prin chezășie unul față de altul” ) să nu crească prețul pâinii.
Mitropolitul a cerut ca brutarii să fie lăsați să cumpere grâu din provincie în cantități cât mai mari, dar să le declare.
Prețul grâului în Țara Românească
Aflăm că un kilogram de grâu costa 11-12 taleri, în județul Ialomița, iar până la București prețul urca la 15 taleri, un preț care, susținea mitropolitul, nu ar fi trebuit să conducă la o scumpire insuportabilă a pâinii pentru locuitorii nevoiași.
Aprovizionarea cu grâu, în regie proprie, a brutăriilor din București ar fi pus presiune și pe prețul grâului ofertat de comercianți.
Dispoziții domnești
Moruzi a răspuns chiar a două zi printr-o rezoluție, poruncindu-i lui Vel Aga să-i cheme pe brutari și să le ceară să se aprovizioneze cu grâu pentru 40 de zile.
Brutarii, pare se, nu au fost foarte receptivi. Câteva luni mai târziu, în 15 August, de Sfânta Maria, vodă a emis un pitac, un decret, amenințător.
Domnul a menționat în deschiderea documentului că unii brutari ”după multe vicleșuguri și vinovății ale lor, își închid cuptoarele și fug și se ascund”.
Situația riscă să genereze o criză a pâinii: ”se pricinuiește lipsă de pâinea trebuincioasă pentru hrănirea politiei Bucureștilor”. Moruzi amintește că în trecut i-a iertat pe brutari de pedepse drastice, dar ei se dovedesc nerecunoscători.
Domnul fanariot le-a ordonat brutarilor să coacă zilnic cât mai multe cuptoare, cel puțin două cuptoare.
Cei fugiți ar fi urmat să fie iertați, dacă ar fi reluat producția de pâini. Cei care nu s-ar fi supus ordinelor domnești, ar fi riscat să fie trimiși la ocnă pe viață, să-și petreacă tot restul vieții ”în osândă”.
Criza grâului
Spectrul foametei amenința Bucureștiul, astfel încât Moruzi, două zile mai târziu, a cerut și simigiilor ( covrigari, plăcintari ) să treacă la producția de pâine, cel puțin două cuptoare zilnic.
Criza de grâu s-a adâncit, din cauza secetei. În Octombrie, vodă a răspuns favorabil cererii brutarilor de a cumpăra grâu din import. Ei au argumentat că nu mai găsesc grâu nici în Târgul Obor, nici în provincie. În Decembrie, brutarii asigură autoritățile că vor ”ține orașul cu îndestulare de pâine”.
Brutarii erau atât români, cât și armeni și greci.
Sursa: Documente inedite din domnia lui Alexandru Constantin Moruzi ( 1793 – 1796 ) / digibuc.ro.
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001
