- Povestea lui Michele Russo este un exemplu relevant de agricultură regenerativă și agroecologie în Sicilia. Începând din 2010, el a transformat un teren abandonat într-un ecosistem agricol diversificat, demonstrând cum agricultura poate deveni un „dialog cu natura”.
De la carieră în media la agricultură ecologică
În 2010, Michele Russo a făcut o schimbare radicală: a renunțat la cariera în producția de documentare și s-a întors în Sicilia pentru a începe agricultura de la zero.Fără experiență agricolă și fără o tradiție de familie în domeniu, el a preluat o mică exploatație lângă Caltagirone, anterior utilizată ca monocultură de Opuntia (ficus-indica).
Pasul făcut de Michele în lumea agriculturii, în 2010, a marcat o schimbare radicală de direcție: profesională, personală și etică. Astăzi, ferma sa de Opuntia ficus-indica ( Smochin de Barbaria, o specie de cactuși cu fructe delicioase, ) funcționează ca o pădure productivă și diversificată: „Agricultura este un dialog cu locul”.
Când Michele Russo a decis să se dedice agriculturii în 2010, nu provenea dintr-un mediu agricol și nici nu continua o afacere de familie existentă. După ce a lucrat în producția de documentare și a locuit în diferite părți ale Italiei și Europei, a ales să renunțe la acea carieră profesională și să se întoarcă în Sicilia pentru a începe agricultura de la zero.
Terenul pe care a început să lucreze era o mică exploatație familială lângă Caltagirone, care fusese lăsată necultivată de ceva timp, fiind gestionată anterior ca o monocultură de Opuntia. Nimeni din familia sa nu era fermier, iar decizia a marcat o schimbare completă de direcție: profesională, personală și etică.
De ce agricultura: responsabilitate, nu nostalgie
Motivația lui Michele nu a fost determinată de tradiție sau de ambiție economică. În schimb, ea a provenit dintr-un disconfort crescând față de ceea ce el descrie ca un echilibru ecologic negativ în propria sa viață.
”Simțeam că consumam mult mai mult decât dădeam înapoi. Practicarea agriculturii – în special a agriculturii ecologice, regenerative – mi s-a părut cea mai simplă cale de a nu mă mai simți parte a problemei”.
Agricultura a devenit pentru el o modalitate directă de a-și asuma responsabilitatea: să producă alimente, având grijă în același timp de pământul care le dă naștere.
O relație diferită cu timpul și cu oamenii
Trecerea la agricultură i-a schimbat profund modul în care percepe timpul și relațiile. Producerea alimentelor, spune Michele, creează o legătură unică cu ceilalți. O legătură bazată pe încredere.
”Hrănești oamenii. Hrănești copiii lor. Asta creează o relație care nu există în multe alte profesii”.
Viața de zi cu zi a început, de asemenea, să urmeze ritmuri naturale, mai degrabă decât programe. Timpul este acum modelat de anotimpuri, vreme și observație. Privind cerul, solul și comportamentul plantelor. Acest ritm mai lent, spune el, a reactivat forme de cunoaștere care odată erau considerate de la sine înțelese în viața rurală.
De la monocultură la agroecologie
Când Michele a sosit pentru prima dată, terenul era alcătuit aproape în întregime din rânduri de ficus-indian pe sol gol, lucrat, expus la căldură, vânt și eroziune.
Prin observare, studiu și experimentare, el a trecut treptat la permacultură și la abordări agroecologice. La Caudarella, opuntia rămâne elementul central al fermei, dar este acum gestionată ca parte a unui sistem agroecologic diversificat care include pomi fructiferi, legume, plante aromatice și spontane, precum și specii furajere.
Deși randamentul unei singure culturi a scăzut, reziliența generală a crescut. Astăzi, ferma funcționează mai degrabă ca o mică pădure productivă: diversificată, adaptabilă și mai capabilă să-și revină în urma șocurilor de mediu și economice.
Învățarea prin încercări, ajustări și experiență
Tranziția nu a fost liniară. În primele etape, Michele a testat și soluții tehnice convenționale, înainte de a se îndepărta treptat de acestea.
De atunci, s-a concentrat pe abordări care iau în considerare întregul agroecosistem – sol, plante, insecte și microclimate – în loc să vizeze probleme izolate. Observarea, experimentarea și adaptarea au devenit elemente centrale în evoluția fermei. Agricultura, spune el, nu este o industrie:
”Agricultura este un dialog cu locul”.
Reziliența sub presiunea climatului mediteranean
Agricultura în interiorul Siciliei înseamnă a face față condițiilor extreme. Temperaturile depășesc regulat 45 °C vara. Incendiile forestiere reprezintă o amenințare constantă, mai ales acolo unde menținerea solului viu înseamnă și gestionarea biomasei uscate.
Într-un sezon recent, căldura extremă a determinat ca aproximativ 90% din recolta locală de fige de cactus să se coacă într-un timp foarte scurt, saturând piețele în doar două săptămâni și reducând drastic prețurile.
Diversificarea, comercializarea locală și cooperarea ajută, dar nu elimină riscul. Pentru Michele, reziliența înseamnă acceptarea incertitudinii, construind în același timp sisteme care se pot recupera mai repede după șocuri.
Învățarea prin încercări, ajustări și experiență
Tranziția nu a fost una liniară. În primele etape, Michele a testat și soluții tehnice convenționale, înainte de a se îndepărta treptat de acestea.
De atunci, s-a concentrat pe abordări care iau în considerare întregul agroecosistem – solul, plantele, insectele și microclimatele – în loc să vizeze probleme izolate. Observarea, experimentarea și ajustarea au devenit elemente centrale în evoluția fermei. Agricultura, spune el, nu este o industrie:
Agricultura este un dialog cu locul.
Reziliență sub presiunea climatului mediteranean
Agricultura în interiorul Siciliei înseamnă a face față unor condiții extreme. Temperaturile din timpul verii depășesc frecvent 45 °C. Incendiile forestiere reprezintă o amenințare constantă, mai ales acolo unde menținerea unui sol viu implică și gestionarea biomasei uscate.
Într-un sezon recent, căldura extremă a făcut ca aproximativ 90% din recolta locală de fige de cactus să se coacă într-un timp foarte scurt, saturând piețele în doar două săptămâni și reducând drastic prețurile.
Diversificarea, comercializarea locală și cooperarea ajută, dar nu elimină riscul. Pentru Michele, reziliența înseamnă acceptarea incertitudinii, construind în același timp sisteme care se pot recupera mai repede după șocuri.
Cooperarea ca condiție pentru viabilitate
Un factor decisiv în susținerea Caudarella a fost cooperarea cu alți producători. Michele face parte din Consorzio Siciliano Le Galline Felici, un consorțiu regional de producători care lucrează în afara comerțului cu amănuntul la scară largă și se concentrează pe relații directe cu grupuri de consumatori din Italia și din întreaga Europă.
”Colaborarea a reprezentat adesea diferența dintre continuarea activității agricole și nevoia de a închide ferma”.
Prin intermediul consorțiului, el a participat, de asemenea, la un proiect din cadrul Programului LIFE finanțat de UE. Acesta este axat pe protecția biodiversității și adaptarea la schimbările climatice, care a inclus experimentele privind regenerarea solului și retenția apei. Inițiativa l-a ajutat pe Caudarella să colaboreze cu universități pentru a testa noi tehnici care s-au dovedit esențiale pentru reorganizarea fermei, explică Michele.
Bariere pentru tinerii fermieri
Din perspectiva lui Michele, principalele obstacole pentru tinerii care intră în agricultură sunt de natură structurală: accesul la terenuri – în Sicilia, în special la terenuri cu disponibilitate sigură de apă –, investiția inițială ridicată și perioada lungă de așteptare, adesea de câțiva ani, până la atingerea stabilității economice.
El subliniază, de asemenea, necesitatea unor scheme de sprijin care să reflecte mai bine realitățile agriculturii, unde clima, piețele și condițiile locale se pot schimba mai repede decât permit cadrele administrative.
Reînnoirea generațională, în practică
Pentru Michele, reînnoirea generațională înseamnă regândirea modului în care se practică agricultura astăzi. Abordări noi care combină conștientizarea ecologică cu utilizarea inteligentă a tehnologiei acolo unde aceasta îi ajută cu adevărat pe fermieri să reducă inputurile, să gestioneze resursele și să ia decizii mai bune.
”Tehnologia ar trebui utilizată cu rațiune, fără a pierde contactul cu pământul”.
În viziunea sa, generațiile tinere au atât responsabilitatea, cât și oportunitatea de a contura un alt tip de agricultură: una care să recunoască amploarea impactului său asupra mediului, folosind în același timp instrumente moderne pentru a practica agricultura într-un mod mai conștient și mai durabil.
”Să cultivăm împreună cu natura, nu împotriva ei”.
Privind spre viitor
Întrebat ce ar spune cuiva care se gândește să se apuce de agricultură astăzi, Michele revine la problema motivației, recunoscând totodată importanța sustenabilității economice.
”Am ales agricultura pentru că trăiesc mai bine așa”.
Pentru el, decizia de a intra în agricultură înseamnă și găsirea unui echilibru între venit, calitatea vieții și sensul muncii.
Pe baza experienței sale, reînnoirea generațională în agricultură înseamnă construirea unor sisteme agricole care pot rezista – din punct de vedere ecologic, economic și social – rămânând în același timp profund conectate la pământ și la oamenii pe care îi hrănesc.
Voci tinere din teren
Tinerii fermieri și antreprenorii rurali din întreaga Europă redefinesc ceea ce înseamnă să practici agricultura astăzi. Această serie reunește poveștile lor, surprinzând gama de motivații, provocări și oportunități care modelează reînnoirea generațională în agricultură la fața locului.
Sursa: Comisia Europeană / Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001
