Potrivit auditului efectuat de inspectorii europeni în octombrie 2019, Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) nu a efectuat nicio evaluare oficială documentată înainte de acordarea autorizațiilor de urgență. Absența unei astfel de evaluări înseamnă că ANF  nu asigură faptul că dăunătorul/pericolul nu poate fi combătut prin orice alte mijloace rezonabile și că instituția nu evaluează în mod oficial siguranța utilizării propuse prin expunere alimentară și nealimentară și pentru organismele nevizate și pentru mediu.

În final, absența unei evaluări oficiale documentate pune sub semnul întrebării capacitatea autorităților române de a informa în mod corespunzător statele membre și Comisia cu privire la măsurile adoptate pentru garantarea siguranței consumatorilor.

În România, autorizațiile de urgență se acordă de regulă fără restricții cum ar fi, de exemplu, limitarea utilizării la zonele cele mai afectate de dăunători sau impunerea unei monitorizări obligatorii a dăunătorilor în vederea justificării utilizării neonicotinoidelor. Prin urmare, este posibil ca utilizarea PPP să nu se limiteze doar la zonele în care predomină dăunătorul/pericolul și nu există garanții că dăunătorul/pericolul nu ar putea fi combătut prin alte mijloace rezonabile. Aceasta constituie o încălcare a articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

Echipa de audit a examinat autorizațiile de urgență din 2019 referitoare la utilizarea substanței tiametoxam pe sfecla de zahar, a substanțelor clotianidin, imidacloprid și tiametoxam pe porumb și floarea soarelui și a substanțelor tau-fluvalinat, ciprodinil și fludioxonil pe afin. În niciunul dintre cele trei dosare de solicitare nu erau furnizate date privind metodele alternative de control sau privind absența acestora și nici privind reducerea previzionată a producției și/sau a calității, dacă nu ar fi fost acordate autorizațiile de urgență.

A fost permisă utilizarea de urgență a substanței tiametoxam pe sfecla de zahar ca raspuns la o solicitare din partea producătorilor. Această utilizare a fost autorizată pe deplin în anii precedenți, în Uniunea Europeană, dar nu mai este autorizată, în conformitate cu restricțiile din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/785 al Comisiei. Utilizarea a fost permisă în 2019 pe toate cele 30 000 ha de sfeclă de zahar cultivate în România.

Utilizarea de urgență a substanțelor clotianidin, imidacloprid și tiametoxam pe porumb și pe floarea soarelui a fost permisa ca raspuns la o solicitare din partea producătorilor.

Deși autorizația prevede ca „semințele tratate de porumb și floarea soarelui vor fi utilizate doar în zonele cel mai afectate de Tanymecus dillaticolis și Agriotes spp, acolo unde este depășit pragul de daune economice, în sudul și sud-estul țării”, în practica nu s-au aplicat restricții pe cele 2,5 milioane ha de porumb și 1 milion ha de floarea soarelui, chiar dacă ANF a recunoscut că dăunătorii respectivi predomină în anumite regiuni și chiar pe anumite câmpuri din cadrul exploatațiilor. Autorizațiile prevedeau obligația producătorilor de a delimita prin marcaje limitele terenurilor.

Utilizarea de urgență a substanțelor tau-fluvalinat, ciprodinil și a fludioxonil pe terenurile cultivate cu afin a fost permisă pe o suprafață de 700 ha, ca răspuns la o solicitare din partea producatorilor. În acest caz, exista o autorizație completă (sub forma extinderii unei autorizații pentru utilizări minore) pentru utilizarea acelorași produse pe culturile de afin în alte state membre. Posibilitatea extinderii unei autorizații apare atunci când un PPP are deja o autorizație în statul membru în cauza, iar deținătorul autorizației caută să o extinda și la alte utilizări minore care nu sunt încă prevazute în autorizație. Prin urmare, extinderea autorizației existente, astfel cum se permite la articolul 51 din regulament, ar fi constituit o soluție pe termen mai lung și ar fi evitat necesitatea acestei autorizații de urgență, însa ANF nu a luat în considerare aceasta opțiune.

Nu există  cercetări agronomice aplicate care să fie finanțate din fonduri publice prin care să se promoveze tehnicile alternative de control al dăunătorilor relevanți pentru porumb, floarea soarelui și sfeclă de zahar din România, niciun sistem organizat de monitorizare a dăunătorilor, finanțat din fonduri publice, prin care să se prevadă gravitatea atacurilor acestor daunatori.

Concluziile avansate de auditori sunt că în România, autorizațiile de urgență sunt acordate la cerere, fără a se evalua toate alternativele posibile (pentru a exclude existența „altor mijloace rezonabile”, fara a restricționa utilizarea acestora la situațiile în care este într-adevar necesar și fără a se controla utilizarea. Absența unui program de cercetări aplicate în acest domeniu prin care Autoritatea Competentă să încurajeze producătorii să adopte practici de gestionare a dăunătorilor cu un consum mic de pesticide și să acorde prioritate metodelor nechimice, oriunde este posibil, înseamnă ca producătorii vor apela în continuare la aceste soluții pe termen scurt, în locul unor soluții mai sustenabile pentru controlul daunatorilor.

ANF este Autoritatea Competentă pentru autorizațiile de urgență. ANF le-a explicat inspectorilor europeni că, deși este responsabilă pentru aspectele administrative ale solicitării și pentru elaborarea răspunsurilor, decizia finală aparține MADR.

foto Lantulalimentar.ro

În ciuda criticilor exprimate în raportul din octombrie 2019, Ministerul Agriculturii, condus de Adrian Oros, a acordat și în 2020 derogări pentru utilizarea unor pesticide interzise în Uniunea Europeană. Potrivit comunicatului ministerial din 3 februarie 2020, ”în perioada 20.01.2020 – 01.05.2020, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conform art. 53 din Regulamentul (CE) nr.1107/2009, a autorizat utilizarea în situații de urgență a trei produse de protecție a plantelor pe bază de neonicotinoide la tratarea semințelor de porumb, pentru semănatul culturilor de porumb, precum şi utilizarea în perioada 20.01.2020 – 18.05.2020 a semințelor de sfeclă de zahăr tratate cu un produs de protecție a plantelor pe baza de neonicoitinoide pentru semănatul culturilor de sfeclă de zahăr. România, alături de alte state din Uniunea Europeană (Belgia, Slovacia, Finlanda, Spania, Polonia) a acordat pentru campania de însămânțare din anul 2020 autorizații conform art.53 din Regulamentul (CE) nr.1107/2009, pentru utilizarea semințelor de sfeclă de zahăr tratate cu produse de protecție a plantelor  pe bază de neonicotinoide”.

Ministerul și-a motivat decizia prin faptul că ”nu există soluții care să permită menținerea competitivității fermelor din România, până la identificarea unor alternative chimice, este imperios necesară utilizarea de sămânță tratată în zonele unde fără o astfel de soluție cultura de porumb va fi compromisă, fermierii putând înregistra pierderi financiare considerabile la culturile de porumb”.

În aceeași zi, Comisia Europeană a adoptat două decizii prin care au interzis României și Lituaniei să acorde autorizații de urgență nejustificate pentru trei neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin și tiametoxam). Întrucât s-a dovedit că aceste substanțe le sunt dăunătoare albinelor, utilizarea lor a fost deja limitată la nivelul UE.

Comisarul pentru sănătate și siguranță alimentară din acea perioadă, Stella Kyriakides, a declarat că “este prima dată când Comisia adoptă asemenea decizii. Acordarea autorizațiilor de urgență pentru pesticide este posibilă numai dacă sunt îndeplinite condiții stricte. Pactul ecologic european subliniază că sustenabilitatea lanțului alimentar este o prioritate pentru UE și nu putem accepta ca statele membre să utilizeze în continuare pesticide care dăunează mediului și biodiversității, atât timp cât există alternative”.

În 2016, 2017 și 2018, România a raportat la Bruxelles 32 de autorizații de urgență.Astfel, România ocupa locul al 18- lea dintre cele 28 de state membre ca număr de autorizații de urgență sau derogări acordate în această perioadă. În 2018, Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (EFSA) a examinat autorizațiile de urgență acordate de șapte state membre, inclusiv România, în 2017, pentru produse de protecția plantelor ( PPP ) cu conținut de clotianidin, imidacloprid și tiametoxam, substanțe active interzise de Uniunea Europeană, dar care pot fi totuși folosite, temporar, prin derogări acordate de statele membre, care trebuie să-și fundamenteze decizia și să dovedească faptul că fermierii nu dispun de metode alternative pentru combaterea dăunătorilotr. EFSA a concluzionat că dintre cele șase combinații de plante de cultură/dăunători, autorizațiile de urgență nu au avut o justificare științifică în trei dintre cele șase cazuri din România.

Comisarul pentru sănătate și siguranța alimentară a trimis ulterior o scrisoare României, în iulie 2018 ( ministru al Agriculturii era Petre Daea, n.n. ) solicitând să nu se mai acorde autorizații de urgență pentru PPP care conțin imidacloprid și tiametoxam în vederea utilizării pe rapiță. În 2019 nu au fost acordate astfel de autorizații.

evomag.ro

Write A Comment