Aflată la egală distanță de Mediterana și de vârfurile spectaculoase ale Pirineilor – doar o oră cu mașina în orice direcție! – Girona este una dintre mândriile turistice ale unei Catalunii mândră prin excelență. De fapt, dacă vrei să simți mai bine spiritul catalan, Girona, și nu Barcelona, e locul ideal în care o poți face.
Folosirea superbei cetăți medievale – excelent conservată și transformată în centru universitar – ca scenografie pentru unul dintre sezoanele de succes din „Game of Thrones” a generat un „boost” turistic serios în zonă în ultimii, pe lângă cele deja consacrate – apropierea de Barcelona, faimoasele trasee de cicloturism prin Pirinei și accesibilitatea spre Figueres și Cadaques, locuri rezonante în biografia lui Salvador Dali.
Unul dintre puținele locuri turistice din Catalunya în care e destul de probabil să fii servit chiar de un catalan, Girona se laudă nu doar cu obiective istorice sau culturale, ci și cu atracții gastronomice. De cum treci unul dintre numeroasele poduri peste râul Onyar – unul construit chiar de faimosul Gustave Eiffel! – un miros plăcut de aluat prăjit te ghidează fără greș înspre cetatea medievală.
Pe Rambla de la Llibertat e plin de patiserii și cafenele, toate au în meniu un desert ce nu poate lipsi tocmai la Girona: faimosul „xuixo” (se pronunță, aproximativ, șușo) – aluat prăjit în baie de ulei, ca o gogoașă, și tăvălit prin zahăr cât încă e cald.
Surpriza e înăuntru: cremă catalana parfumată cu lămâie și scorțișoară. Rezultatul: o patiserie crocantă la exterior, cremoasă și moale la interior, genul de contrast care face ca o singură bucată să nu fie niciodată suficientă.
Inclus de guvernul autonom al Catalunyei pe lista de „productes de la terra”, xuixo a fost inventat, spun legendele locale, de el Tarlà, o persoană foarte simpatică și foarte prezentă în mitologia gironeză. Acest acrobat, care distra cetățenii aflați în carantină în timpul unei epidemii, s-a îndrăgostit de fiica unui cofetar. Odată, în timp ce își vizita pe asuns iubita, a apărut tatăl acesteia.
El Tarlà s-a ascuns într-un sac de făină, numai că a strănutat și a fost descoperit. Înainte ca cofetarul să se înfurie, i-a promis că se va căsători cu fiica sa și că îi va da rețeta unei prăjituri speciale, xuixo, pe care l-a numit după strănutul care l-a trădat. În zilele noastre, o statuie a lui el Tarlà poate fi văzută în fiecare an în timpul festivităților de primăvară, când copia sa este ridicată în locul unde i-a distrat pe locuitorii din Girona.
Oficial, povestea xuixo începe, pe la 1918, cu Emili Puig, un brutar de pe strada Cort Reial, care a cunoscut un patiser francez refugiat în Catalunya. Numele francezului s-a uitat cu timpul, dar desertul lui Puig a cucerit orașul, apoi Tarragona, Valencia și Castellón.
Azi, o placă memorială marchează exact locul unde s-a copt (de, s-a prăjit) povestea. Patiseriile moderne s-au jucat cu rețeta: ciocolată, cafea, alune, fistic, nuga, chiar și ratafia, tăria favorită a catalanilor. Un bucătar andaluz a mers până la o umplutură de tartar de calamar – o idee pe care puriștii catalani preferă s-o uite cât mai repede.
Din 2018, Girona găzduiește concursul „Best Xuixo in the World”, iar câștigătorii simt asta direct în vânzări – unele brutării au sărit de la 20 la peste 200 de bucăți pe zi!
În fiecare an, Marxa del Xuixo adună familii întregi într-o procesiune prin orașul vechi, încheiată cu xuixo-uri proaspete oferite de patiseriile locale. Produsul a ajuns și la export, inclusiv în Japonia, prin colaborări cu producători de ciocolată.
Citește și LOCURI ȘI MESE / Cum să mănânci bine – și pe săturate – în Barcelona cu maximum 15 euro
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001
