- Rasol de miel, la un restaurant turcesc din București
- Cu kangalul, sperii șacalul, nu microbul
- De ce s-a ales praful de programul ”Alege oaia”
- Oierii noștri nu pun nimic în farfuria corporatiștilor
- Patriotismul alimentar, ipocrizie neaoșă
Sunt un consumator constant și avid de carne de oaie. Datorită acestei opțiuni, merg des la un restaurant din Piața Amzei. Patronii sunt turci, din regiunea Adana.
Găsesc acolo, de regulă, rasol de miel. Până de curând, un angajat, Ali, făcea frigărui pe jar, pe țepușe metalice, în interiorul localului. Cetățenii de la etajul 1 au reclamat faptul că urcă spre ei fumul de la grătar. Din această cauză, patronii au decis să pună capăt acestei operațiuni culinare. Ali și-a dat demisia și s-a întors în Turcia. A rămas fără obiectul muncii. Și noi fără frigărui.
Am comandat și eu, în trecut, carne de berbec, gătită de Ali. Am făcut, cu acordul proprietarului, și câteva shorts-uri pentru canalul de Youtube Lanțul Alimentar.
Restaurantul din Piața Amzei este aprovizionat cu carne de oaie din România. Conferă valoare adăugată cărnii de producție autohtonă. În loc ca animalul să fie livrat viu sau în carcasă la export, este oferit pe piața internă.
Oieritul românesc este scufundat în prezent într-o criză majoră, din cauza unei boli virale grave, Pesta micilor rumegătoare. Acesta nu se transmite la om.
Comisia Europeană a interzis circulația animalelor în afara teritoriului național până la 31 Decembrie 2026.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ( ANSVSA ) a interzis circulația animalelor în interiorul țării, la 8 Iulie, pentru 30 de zile. Blocaj comercial total. Oile nu pot fi transportate decât la abator, cu derogare de la ANSVSA.
Numeroși crescători de ovine au rămas cu berbecii în ferme. Erau pregătiți să-i vândă pentru destinațiile consacrate. În loc să încaseze banii, la timpul programat, cheltuiesc bani pentru întreținerea animalelor nevândute.
Exasperați, mulți oieri au venit la București, joi, 30 iulie, și au protestat pentru deblocarea exporturilor. E o situație dificilă, pe care nu știu cum o vor depăși. Au cerut cu precădere demisia președintelui ANSVSA, Alexandru Bociu, pe care îl acuză că nu a gestionat corect situația epidemiologică. În astfel de situații, poporul caută un vinovat și cere capul acestuia.
Guvernul a promis un plan de măsuri. Protestatarii s-au întors la oile lor, pe care sper că le-au găsit sănătoase. Nu puțini din aceștia nici măcar nu sunt convinși că boala există. Cică ar fi inventată de UE, ca să distrugă oieritul românesc. Din păcate, bazaconiile propagandistice ale așa numitor suveraniști au penetrat mințile bieților oameni.
Dar, ce să vezi, boala e aici, în țară, și nu se sperie de bâte, de clopote, de vuvuzele și de câinii din rasa Kangal. Cu kangalul sperii șacalul, dar nu și microbul. Virusul e un dușman invizibil, perfid. Îi afli prezența când e prea târziu. Și dacă mulți nu sunt convinși că boala există, nu aplică nici măcar cele mai simple măsuri profilactice. De aia boala e azi în Bihor, mâine în Mureș, apoi în Timiș. Sau sare peste munți, din Teleorman în Mureș, și din Mureș în Buzău.
Din fericire, focarele confirmate sunt puține. Majoritatea animalelor sunt, oficial, sănătoase. Bun, dar unde să vinzi berbecii, pe ăia pregătiți pentru export, când livrările de animale vii în afară sunt interzise? Și nici comenzi pentru carcase nu sunt formulate?
Știu că oieritul nostru s-a orientat de ani buni către export. Atât de mult, încât mulți crescători au renunțat să mai mulgă oile, să prepare brânzeturi. A fost mai comod și mai profitabil să îngrașe mieii, chiar cu laptele oilor, și să-i vândă, la 30 – 40 de kg, pentru destinațiile externe.
Cu banii de pe berbeci pentru export, al căror preț a fost nemaipomenit de bun, în prima jumătate a anului, cu banii pentru animalele vândute pe piața internă cu valoare genetică mare, deci și cu preț bun, și cu banii din subvențiile europene ( subvenții pe suprafață, sprijinul cuplat pentru zootehnie și ajutorul național tranzitoriu ) socotelile nu au ieșit chiar rău.
Criza prezentă a tăiat exporturile și, deocamdată, vânzările inter-ferme.
Este timpul ca oierii din România să se orienteze mai convingător către piața internă. Știu vechiul adagiu: ”Românul nu mănâncă, d-le, carne de oaie. Servește un pic de miel la Paște și gata”.
Dar a încercat vreo asociație de fermieri să-l convingă să consume mai mult? A fost un program de scurtă durată, în 2017, numit ”Alege oaia”, desfășurat de Ministerul Agriculturii în colaborare cu câteva asociații. A ieșit ministrul de atunci, Petre Daea, cu niște șefi din oierit, prin câteva orașe, unde s-au încins câteva grătare și asta a fost totul. O românească de-a noastră, garnisită politic. Din asta de se tuflește repede.
Daea era un politruc expirat. Șefii ăia, niște afaceriști lipsiți de imaginație. De aia de ”Alege oaia” s-a ales praful. Sau zgârciurile din strachină. Idee bună, dar aplicanți inadecvați. Nu încerci să schimbi comportamentul alimentar al unei societăți cu un ministru desuet, și ridicol în desuetitudinea lui, și cu niște lideri fermieri fără viziune și fără înțelegerea noilor generații pro-europene.
Pe mulți șefi de asociații de oieri și pe mulți oieri îi cunosc personal. Unora le-am ținut microfonul la gură, le-am dat cuvântul, cu acoperire națională. Scriu, nu numai consum, constant despre oierit.
De aceea îmi permit să le transmit direct niște îndemnuri:
Lăsați, dracului, inepțiile suveraniste.
După aderarea la Uniunea Europeană, pe lângă multele avantaje economice, ați avut tot mai mulți potențiali clienți în țară: muncitori și turiști. Le-ați ieșit în față cu oferta voastră?
Tinerele generații câștigă bani, sunt corporatiștii ăia pe care politicienii de la Dragnea încoace v-au învățat să-i urâți și să-i înjurați. V-ați întrebat vreodată cum să ajungeți pe masa lor, cu brânzeturi și cu carne de oaie?
De pe băncile facultății au ieșit după aderare, numeroase generații de specialiști în marketing. I-ați căutat ca să stabiliți o colaborare, să vă vândă marfa? Sunt și ei tineri români, copiii noștri, au și ei nevoie de bani, în schimbul muncii lor.
Rețelele de socializare au explodat. Le folosiți ca să ajungeți la inima și la gura tinerilor clienți? Mă tem că nu. Oierul român folosește rețelele de socializare ca să-i înjure pe orășeni că nu trăiesc în natură ca el, ca să promoveze politicieni suveraniști, gen Călin Georgescu, ca să se laude câți câini are, etc. Noroc că mai trec pragul stânii niște influenceri de ispravă, cum este Bob Elf.
Știu că generațiile tinere tind să aibă alte obiceiuri alimentare: preferă carnea albă, ușoară ( carnea de pui ), adoptă flexitarianismul, adică combină consumul de carne cu consumul vegan, dacă nu îmbrățișează veganismul și vegetariansimul de-a dreptul. Aceste tendințe sunt manifeste mai ales în Vest. Am citit despre eforturile producătorilor francezi și ale autorităților să-i convingă pe tineri să consume carne de oaie. O soluție consta în efectuarea anumitor tăieri, la măcelărie, pentru a scoate anumiți mușchi, care ar fi putut fi pe placul tinerilor. Măcar oamenii ăia își bat capul!
Dați interviuri presei, mergeți la televiziuni, la talk-show-ri, dar vorbiți prea puțin sau deloc despre produsele fermei de ovine. Sunteți mai degrabă protagoniștii unor ciondăneli interminabile, din care reiese că alții sunt mereu de vină. Deseori m-am întrebat de ce aș consuma produse din fermele unor inși puși mereu pe harță. Comunicați public că aveți probleme? Ok, vă doresc să le rezolvați, dar să știți că la raftul magazinului am anumite opțiuni care nu se intersectează cu oferta voastră. De ce aș cumpăra de la niște producători care nu transmit în spațiul public decât mesaje negative?
Pe de altă parte, și românul nostru neaoș e foarte ipocrit. Pe rețele e mare patriot, zice că susține oierii, că ei sunt ”rădăcina neamului”, dar dacă îl întrebi când a cumpărat ultima oară o bucată de carne de oaie, înalță din umeri. Patriotismul nostru, inclusiv cel alimentar, e propagandă de partid, vânătoare de voturi, bătaie de tastatură. Și politicienii, și votanții lor, uniți în ipocrizie și impostură.
La final, vă propun câteva socoteli. Să zicem că reușiți să convingeți pe români să consume un pic mai multă carne de oaie. Un kg pe an, în plus, nu mai mult. Să acceptăm că 15.000.000 de români consumă sau ar consuma carne de oaie. Rezultă 15.000.000 kg de carne de oaie, peste nivelul actual. Adică 15.000 tone de carne abatorizată și preparate din carne de oaie.
Știți ce înseamnă asta? Jumătate din cantitatea exportată în 2025, pe piețele terțe, când am înregistrat un record absolut.
Vedeți ce aveți de făcut? Să convingeți 15 de milioane de români să mănânce 1 kilogram de carne de oaie în plus, față de consumul de până acum. E mult, e imposibil? Nu știu, dar poate merită încercat, ca să atenuați viitoarele crize.
Sigur, cu maximă responsabilitate față de client. În privința asta, statul să-și facă datoria.
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001
1 Comment
Aceeași problemă o au aproape toți micii producători, indiferent că produc legume, fructe cereale sau carne. Încasează subvențiile, dar înjură autoritățile și UE că nu își pot vinde produsele. Dar nu s-ar asocia sau autoriza.