București, 21 septembrie, 2019, platforma Institutului de Cercetare-Dezvoltare din Băneasa. Zeci de apicultori din România au expus pe tarabă o gamă diversă de sortimente de miere și alte produse ale stupului, în cadrul Târgului Național al Mierii, ediția de toamnă. Mierea este vândută în recipiente care au de la 250 g la 5 kg. La aproape toate standurile, mierea este însoțită de informații privind virtuțile terapeutice ale acesteia.

Mierea de tei este bună pentru ”bronșite, insomnii și pentru liniștirea organismului”, ne asigură o etichetă. Mierea de salcâm este bună ”împotriva astmului, guturaiului, reumatismului”. Mierea cu merișor tratează ”afecțiunile urinare și gastrice”. Mierea cu afine sporește ”acuitatea vizuală”. Înaintând de la un stand la altul, descoperi aceleași recomandări terapeutice. Apicultorii vehiculează informații din farmacia naturistă, iar târgul pare o farmacie naturistă în aer liber.

Mesajele acestea medicale concurează, ba chiar le-au și întrecut pe cele cu tentă naționalistă. Unde și unde mai vezi câte o bentiță tricoloră legată în jurul unui borcan și niciunde un panou cu miere dacică. Sănătatea e pe primul plan, iar apicultorii știu acest lucru.

În spatele acestei strategii de marketing axată pe proprietățile terapeutice ale mierii, promovate pe o mulțime de siteuri cu tematică naturistă, se află însă un sentiment de disperare: cantitățile de miere sunt în scădere, iar prețurile oferite de procesatori, de asemenea. Vânzarea en detail rămâne singura cale pentru un stupar de a-și vinde mierea la cel mai bun preț. Iar ca să-i reușească acest lucru, aruncă în joc cel mai eficient mod de a convinge clientul: mierea ca medicament. Poate nu întâmplător, media de vârstă a bucureștenilor ajunși la târgul de la Băneasa este peste 40 de ani.

Cum este însă mierea oferită de apicultorii din lumea întreagă drept medicament? La congresul Apimondia, organizat anul acesta la Montreal, jumătate din probele trimise pentru jurizare au fost depistate în laborator ca fiind adulterate. Termenul include mai multe nereguli: mierea a fost contaminată cu pesticide din cauza culturilor agricole frecventate de albine, mierea conține reziduuri ale medicamentelor aplicate populațiilor de albine sau, atenție, mierea a fost aditivată sau cupajată cu alt sortiment de miere obținută prin utilizarea unor siropuri dulci, fie pentru hrana albinei, fie adăugate în miere. Nu au fost oferite informații despre orginea probelor adulterate.

”Mai toți apicultorii hrănesc albinele cu sirop produs industrial din amidon de porumb, dacă albinele nu găsesc nectar în natură. În mod natural, albinele se hrănesc cu miere. Noi le extragem mierea și le oferim drept hrană acești substituți industriali. Dacă oferta meliferă e slabă, din cauză că au fost condiții meteo nefavorabile sau cultura agricolă nu are suficient nectar, noi hrănim albinele cu sirop”, mărturisește unul dintre apicultori, într-un moment de sinceritate.

Alături de standurile cu miere oferită drept medicament, se află standurile cu medicamente și hrană produsă industrial pentru albine. Câteva bidoane din plastic conțin, potrivit etichetei, o substanță nutritivă pentru albine, cu ”conținut ridicat de fructoză”. Substanța este produsă în România, iar fabricantul o recomandă apicultorilor pentru a ”completa rezervele de hrană, în cantitate de 500-1 kg/familia de albine”. Este contraindicat să se administreze în timpul marilor culesuri și să se amestce cu mierea în vederea adulterării. Această ultimă interdicție semnalează, de fapt, o stare de fapt: unii apicultori amestecă astfel de substanțe cu mierea.

În sectorul apicol, unul dintre cele mai dinamice din agricultura României, o importantă sursă de miere pentru piața internațională, onestitatea și falsul se amestecă întocmai ca mierea veritabilă cu siropurile industriale. Pentru a funcționa oficial, apicultorii sunt obligați să înregistreze stupina la DSVSA. Mai mult, au obligația să facă analize în laboratoare autorizate, cu cheltuială proprie. Numai că rezultatele analizelor nu reflectă mereu realitatea. E de datoria instituțiilor publice, ai căror inspectori sunt plătiți din bani publici, să supravegheze piața mierii.

Imaginea unei lumi paradisiace, unde albinele fac miere dintr-o natură ca în vremurile de demult, este departe de adevăr. Factori externi ( pesticidele, schimbările climatice ), dar și interni, care țin de onestitatea apicultorilor, își pun amprenta asupra mierii care ajunge la consumatorul final, deseori chiar interesat de miere ca medicament.


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment