România poate solicita de la bugetul european compensații pentru emisiile de gaze în exces, cauzate de schimbările climatice

Solurile organice sunt afectate de schimbările climatice și de activitatea economică. România deține 13.197 ha de soluri organice, dintr-o suprafață totală de 22.819.121 ha de terenuri gestionate. Comisia Europeană oferă compensații statelor membre pentru solurile organice compromise.

Comisia Europeană a aprobat un nou regulament privind monitorizarea și compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate din activitățile de exploatare a terenurilor, silvicultură și schimbarea destinației terenurilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/841.

Documentul stabilește criterii stricte pentru identificarea zonelor afectate de schimbările climatice pe termen lung și pentru gestionarea solurilor organice vulnerabile la degradare.

Obiectivul principal: protejarea ecosistemelor și reducerea emisiilor de carbon

Regulamentul are scopul de a ajuta statele membre ale Uniunii Europene să reducă emisiile și să sporească absorbția de carbon prin gestionarea durabilă a terenurilor. Noile măsuri oferă posibilitatea statelor membre să solicite compensații pentru emisiile în exces cauzate de:

• efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice (precum ariditatea crescută sau scăderea absorbției de carbon);
  
• efectele moștenite ale practicilor agricole și silvice anterioare (cum ar fi drenarea turbăriilor sau împădurirea excesivă).
  

Ariditatea – un indicator esențial al schimbărilor climatice

Comisia subliniază că indicele de ariditate este un instrument cheie pentru evaluarea impactului climatic asupra terenurilor.

Acesta se bazează pe raportul dintre precipitații și evapotranspirația potențială și permite identificarea zonelor care au trecut, în ultimele două decenii, de la o clasă de ariditate „umedă” la una „semiaridă” sau „aridă”.

Astfel de zone, afectate de deficitul tot mai mare de apă, prezintă riscuri majore: scăderea biodiversității, pierderea carbonului organic din sol, degradarea structurii solului și o capacitate redusă de sechestrare a carbonului.

Protejarea solurilor organice – o prioritate europeană

Statele membre cu o proporție excepțional de mare de soluri organice (cel puțin peste percentila 85 la nivelul Uniunii Europene) trebuie să identifice și să protejeze zonele afectate de efectele moștenite ale practicilor de gestionare anterioare.

Țări precum Finlanda, Suedia, Irlanda, Estonia și Letonia se află printre statele cu cele mai mari suprafețe de soluri organice, potrivit anexei regulamentului.

Aceste zone sunt vitale pentru sechestrarea carbonului și pentru combaterea degradării terenurilor și deșertificării.

Obligațiile statelor membre

Statele membre trebuie să:

1. Identifice geografic zonele afectate de schimbările climatice sau de efecte moștenite asupra solurilor organice;
   
2. Prezinte dovezi verificabile privind impactul asupra emisiilor și asupra capacității de absorbție a carbonului;
   
3. Implementeze măsuri de inversare a tendinței negative, cum ar fi gestionarea nivelului pânzei freatice sau introducerea de practici agricole durabile;
   
4. Transmită Comisiei Europene, până la 30 noiembrie 2026, cererile de compensare pentru emisiile în exces;
   
5. Actualizeze anual rapoartele privind progresul în reducerea emisiilor și creșterea rezilienței terenurilor (începând cu 31 mai 2027).
   

Date transparente și verificabile

Pentru a asigura transparența și comparabilitatea datelor, regulamentul impune ca toate informațiile prezentate de statele membre să respecte standardele Uniunii privind acuratețea și coerența datelor climatice (stabilite prin Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice).

Intrarea în vigoare

Noul regulament va intra în vigoare la 20 de zile după publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se va aplica direct în toate statele membre.

Declarație oficială

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a semnat actul la Bruxelles pe 10 octombrie 2025, subliniind că:

„Prin aceste măsuri, Uniunea Europeană își consolidează angajamentul de a proteja ecosistemele naturale și de a susține statele membre în tranziția spre o economie climatic neutră până în 2050.”

Ce este un sol organic

Un sol organic este un tip de sol care conține o proporție foarte mare de materie organică provenită din resturi vegetale și animale descompuse (cum ar fi frunze, rădăcini, turbă sau mușchi).

Materia organică este atât de abundentă încât ea domină proprietățile fizice, chimice și biologice ale solului.

Definiție științifică (conform IPCC și UE)

În contextul legislației europene și al Orientărilor IPCC (Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice), un sol organic este:

„Un sol care conține o grosime de cel puțin 10–20 cm de material organic și un conținut de carbon organic mai mare de 12–18% (în funcție de proporția de argilă).”

Unde se găsesc solurile organice

Solurile organice apar frecvent în:

• Zone umede, turbării și mlaștini (de ex. în Finlanda, Irlanda, Suedia, Estonia);
  
• Regiuni reci și umede, unde descompunerea materiei organice este lentă;
  
• Uneori și în câmpii inundabile sau lacuri colmatate, unde se acumulează resturi vegetale timp îndelungat.
  

Importanța ecologică

1. Depozit natural de carbon:
   Solurile organice rețin cantități mari de carbon — de 3-4 ori mai mult decât toate pădurile lumii la un loc.
   
2. Reglarea climei:
   Ele joacă un rol crucial în sechestrarea carbonului și reducerea concentrației de CO₂ din atmosferă.
   
3. Biodiversitate:
   Aceste soluri adăpostesc microorganisme unice, vitale pentru ciclul nutrienților.
   
4. Reținerea apei:
   Funcționează ca un „burete ecologic”, reducând riscul de secetă și inundații.
   

Riscuri și degradare

Când solurile organice sunt drenate, arate sau exploatate excesiv, oxigenul pătrunde în straturile bogate în carbon, accelerând descompunerea materiei organice.
Rezultatul:

• eliberarea rapidă de CO₂ și metan (CH₄) în atmosferă;
  
• pierderea fertilității;
  
• risc crescut de incendii de turbă;
  
• degradarea ecosistemelor naturale.
  

De aceea, în politicile UE, protejarea acestor soluri este o prioritate majoră pentru neutralitatea climatică 2050.

 Pe scurt:

Citește și Retenția apei pe uscat – prioritate a Comisiei Europene în Strategia pentru reziliența apei

sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001