Banii europeni le-au fost de folos fermierilor bistrițeni. I-au investit în înființarea unor plantații noi, achiziționarea de utilaje și echipamente și deschiderea unor linii noi de vinificație.

“Du­pă ce am recu­perat via, am în­ceput să vin mai des la Tea­ca. Toam­na îmi aduceam prie­tenii la cu­les, beam must, mai mult ne distram. Apoi, un amic mi-a spus că există fonduri europene pentru înfiinţarea de plantaţii de viţă-de-vie. Am făcut proiectul, i-am convins pe funcţionari că am nevoie de aceşti bani, i-am pri­mit şi m-am apucat de treabă. Am în­fiinţat câteva hectare de vie no­bilă”, povestește Eckehardt Zaig, într-un reportaj publicat de Formula AS.

Familia Munteanu a investit, de asemenea, bani europeni într-un domeniu viticol de 20 de ha. Acum, vinu­rile obţinute aici ajung la târguri de turism. Nimeni nu s-ar fi gândit la asta acum câţiva ani. Zeci de mii de sticle ies anual din acest domeniu viticol, vecin cu pădurea.

Vechile vii ale Tecii nu au dispărut chiar cu totul. Pe coasta unui deal, destul de înclinată, e o vie pe araci, aşa cum nu mai prea vezi prin Ardeal. Stăpânul viei e Borsos Laszlo, care cu mustaţa lui stu­foasă şi albă arată ca un bunic din­tr-un basm unguresc.

Nenea Loţi, cum îi spun consătenii, mai taie via după stră­vechea metodă numită “cercul arde­lenesc”. Adi­că, păstrează câteva coarde pe care le în­doaie, le leagă în josul pa­rului şi obţine nişte cercuri prin care ar putea sări un iepure. Viticultorul urcă destul de sprinten panta dea­lului:

”Uite, butucii sunt vechi de aproape o sută de ani. Prin tăiere, eu întineresc via în fiecare an. Coardele sunt tinere, chiar dacă butucul e bătrân. Via asta a fost plantată în 1923 de bunicul meu, care ducea vin cu carul cu boi peste câmpie, la Cluj.

Citește reportajul integral pe formula-as.ro


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment