Documentele atestă că încă din secolul XIII, apicultorii din cele două țări obișnuiau să amplaseze stupi în arbori, unii dintre aceștia fiind foarte înalți, accesul fiind dificil, notază publicația notesfrompoland.com.

Uneori, apicultorii amenajau stupul chiar în scorburile din trunchiurile arborilor bătrâni sau confecționau din trunchiuri căzute, scobite în interior, stupi pe care apoi îi urcau într-un copac și îi fixau la o anumită înălțime.

Acest tip arhaic de apicultură este practicat și în zilele noastre, în anumite sate din Polonia și Belarus, fiind un vestigiu al unei ocupații mult mai extinse în trecut. De-a lungul timpului, apicultorii s-au folosit de scripeți și frânghii și au amenajat mici terase din scânduri, la înălțime, pentru a putea lucra în siguranță.

Potrivit UNESCO, acest tip de apicultură se bazează pe cunoștințele dobândite pe tot parcursul vieții prin observarea directă a albinelor și a legăturii lor cu mediul natural, iar această experiență este transmisă din tată în fiu. Mierea culeasă din astfel de stupi a fost și este încă întrebuințată în rețete tradiționale culinare și medicinale.

„Apicultura arboricolă crează un sentiment de apartenență la comunitate și o conștientizare comună a responsabilității noastre față de mediu”, se mai arată în motivația UNESCO.

foto notesfrompoland.com

evomag.ro

Write A Comment