”Se știe că ursul e un animal oportunist și se adaptează rapid la condițiile de habitat și hrană.
Pe la mine la țară, ca mai în toate satele de munte, prezența ursului e o obișnuință de când ne știm. Și pagubele produse de acesta din când în când prin livezi și turme, tot o obișnuință erau. Și toți știm că ursul coboară în fiecare toamnă mai spre sat, pentru bogăția de fructe de prin livezi. De când se coc corcodușele și apoi prunele și până când cad nucile, ursul se servește și el.
Când lucram la parcul național încercam să ajut oamenii cu birocrația despăgubirilor.
Ciobanii în vârstă mă trimiteau la plimbare. Spuneau “lasă așa, nepoate, că ăsta e tainul pe care trebuie să-l plătim muntelui, fiindcă noi venim cu oile la urs, acasă, nu invers”.
Unui cioban mai nou în branșă i-am găsit o vacă rătăcită și i-am spus de unde să și-o ia. A răsfoit un caiet după număr și mi-a zis: “Nu are cum, pe asta au mâncat-o lupii săptămâna trecută”.
Acum, unii ciobani sună la 112 și anunță panicați că au văzut ursul de câte ori aud câinii lătrând noaptea la stână. Asta în timp ce refuză gardul electric oferit gratuit de către administrația parcului.
Dar mai e ceva foarte important în schimbarea asta: tot mai multe livezi și fânețe sunt părăsite și încet, dar sigur se reîmpăduresc. Oamenii care cresc animale sunt tot mai puțini, gardurile și adăposturile pentru animale dispar văzând cu ochii, prezența omului în acest peisaj pe care l-a modelat de secole prin pășunat, cosit, plantat și îngrijit livezi e tot mai redusă.
Dar pomii rămași încă fructifică, iar ursul vine în continuare după fructe, ba stă și mai mult având liniște și hrană. E un oportunist.
Dar cine e și mai oportunist?
Omul!
Fiindcă Direcțiile Agricole dau niște despăgubiri foarte mari, unii oameni fac cerere de despăgubire și pentru două crengi rupte. Livezile sunt ele părăsite, dar când e vorba de despăgubiri imediat se activează dreptul de proprietate. Ba mai rup și ei câte 5-6 pruni unde rupe ursul 2-3. Primesc unii zeci de mii de lei pentru pomi rupți, cât n-ar lua nici dacă și-ar vinde terenul.
Și știți care dintre oameni sunt cei mai oportuniști?
Politicienii locali.
Despăgubirile au devenit un fel de ajutor social dat de primari sau un soi de mită electorală. Fiindcă oameni au impresia că banii îi dă primăria, nu ministerul. Și fiindcă pe la noi primăria = primarul, nu iau toți despăgubiri, ci aproape numai cei care sunt agreați de primar.
Astfel ursul a devenit fără să știe un aducător de bani în comunitate și un agent electoral.
Iar primarii devin mari iubitori de urși”.
Asociaţia Kogayon a fost înfiinţată în 2003, are sediul în comuna Costeşti, din județul Vâlcea, și numără în prezent aproape 200 membri, toţi voluntari.
Domeniile de activitate sunt: managementul ariilor naturale protejate, conservarea biodiversităţii şi geodiversităţii, ecoturismul, educaţia ecologică, informarea şi conştientizarea publicului, dezvoltarea durabilă a regiunii Oltenia de sub Munte, cercetarea.
Asociația Kogayon își desfășoară activitatea în special în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, la a cărui înfiinţare a adus o contribuţie decisivă, precum şi în zona adiacentă acestuia, dar şi la nivel naţional.
Florin Stoican este și consilier onorific ( fără renumerație ) al ministrului interimar al Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu.
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001
