Fondurile europene, mașinile și echipamentele performante, accesul la informații relevante, sprijinul instituțional intern, priceperea fermierilor și mulți alți factori pozitivi au condus în ultimele două decenii la dezvoltarea fără precedent a agriculturii din România.
Suntem, ca valoare a producției agricole, a șaptea putere agricolă a Uniunii Europene. Contăm pe piețele internaționale.
Noi recorduri financiare
Am devenit o forță în comerțul cu cereale, cu ovine și bovine vii și în livrările de carne de pasăre.
Lanțul Alimentar a publicat recent o serie de articole care arată, cu date statistice de la Comisia Europeană, că în acest an România a reușit să atingă noi recorduri financiare la exportul acestor produse agricole pe piețele terțe.
Pentru conformitate, vă invit să lecturați articolele respective la link-urile de mai jos:
Mesaj ministerial
Am fost atât de entuziasmat de aceste isprăvi ale agriculturii din România, încât i le-am semnalat pe whatsapp ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu. Mai în glumă, mai în serios i-am sugerat ministrului să comunice aceste vești bune și într-o ședință de guvern.
Nu știu dacă a făcut-o ( a fost ședință de guvern, joi, 6 noiembrie ), dar sigur a pasat articolele Biroului de Presă al MADR, fiindcă a doua zi a fost publicat pe site-ul instituției un comunicat de presă redactat pe baza articolelor mele.
Mai mult, ministrul a postat, pe pagina sa de Facebook, capturi foto ale titlurilor de pe site-ul Lanțul Alimentar. Garantez că nu m-aș fi supărat dacă deținătorul portofoliului Agriculturii ar fi pus și niște link-uri active către site. Aș fi scris imediat un articol de mulțumire și gratitudine. Poate data viitoare.
Postarea ministrului Barbu ( care un pic a tras spuza pe turta lui, subliniind și contribuția deciziilor sale la aceste bravuri comerciale românești ) a provocat însă o sarabandă de comentarii, un iureș de vorbe pline de resentiment.
Viitura de comentarii
Sute de comentatori nu au sesizat caracterul pozitiv al informațiilor: succese în valuri ale agriculturii din România, în 2025. Parcă ministrul publicase înjurături de mamă, nu date despre câteva izbânzi agro-comerciale românești pe piețele globale.
Regăsești în viitura de comentarii cam toate tezele propagandistice vehiculate în spațiul public românesc de mai multă vreme, dar reactivate în ultimul an de extremismul politic autohton.
Dai peste acuzații de genul: ”vindem grâul patriei și importăm aluat congelat”, ”am distrus fabricile lui Ceaușescu și nu mai avem unde procesa”, ”banii intră în conturile firmelor evazioniste”, plus tezele anti-europene și xenofobe binecunoscute.
Este incredibil, siderant de-a dreptul, cum publicul nostru nu poate să reacționeze bucuros la aceste izbânzi românești pe piețele globale.
Puțini comentatori au avut reacții corecte, invocând economia de piață, avantajul pentru fermierii români că fluxurile comerciale sunt active.
Zadarnic am căutat un strop de bucurie în noianul de cârteli! Unul care să zică: ”bravo, d-le, e bine că suntem campioni în agro-comerț”.
Efectele propagandei
Ziceam ceva de propagandă mai sus: a lucrat eficient în a umili sectorul agroalimentar din România și în a le induce românilor proasta percepție că în acest sector nu se întâmplă nimic bun.
Sigur, mai sunt multe de făcut, dar să nu eludăm realiatatea pozitivă numai fiindcă încurcă părerile triste ale unora și altora.
Cerealele și animalele vii sunt mărfuri în sine, cu valoare proprie pe piață. Le avem din abundență, le vindem și încasăm bani care contribuie la echilibrarea balanței comerciale.
Vindem grâul unor clienți ( țări arabe și africane ) și cumpărăm produse finite de la alți clienți ( țări europene ). Aluatul congelat este importat în cantități mici ( 4 kg per capita ). În plus, avem o fabrică la Câmpia Turzii care produce aluat congelat din grâu românesc.
Am combătut și pe canalul de youtube Lanțul Alimentar această dezinformare:
Vindem ce avem
Realitatea economică este atât de complexă încât trebuie efort de documentare să o înțelegi. Și bună credință. Și renunțarea la filtrele mentale montate de propaganda anti-românească și anti-europeană.
E foarte bine că vindem cereale și animale vii. Sunt mărfuri foarte căutate pe piețele internaționale.
Vrem procesare? Există pentru asta și fonduri europene, și un program național Investalim, care însumează sute de milioane de euro, bani publici.
Nu e așa ușor cu procesarea. Produci și poate nu ai cui să vinzi. Piața este liberă, bătălia se dă la raft. E mai complicat. Banii publici pot fi irosiți. Sutele de milioane de euro pot ajunge în conturi private fără efect în plan economic.
Pe când materiile prime agricole sunt cerute cu insistență. Mai bine producem mai multe, să fim și mai importanți pe piață. Iordanienii așteaptă cu sufletul la gură oaia românească, israelienii bovina românească, egiptenii și saudiții, grâul românesc.
Datorită aplicării regulilor europene, cerealele și animalele vii ies pe piață cu certificate de înaltă calitate. Fermierii respectă standardele fitosanitare și sanitare-veterinare europene, cele mai avansate din lume.
Ne-am face de râs dacă i-am suna pe clienții noștri să-i avertizăm că nu le mai trimitem cereale și animale vii, ci biscuiți, pastramă și salam. Ne-ar trimite la plimbare.
O regulă simplă în comerț sună așa: vinzi ce ai, vinzi ce te pricepi să produci. Suntem buni să producem materii prime agricole, să o facem în continuare.
Și să învățăm să ne bucurăm de aceste succese agro-comerciale românești.
Chiar suntem incapabili de un strop de bucurie? Suntem iremediabil setați pe cârteală?
Dumitru Bădița
Citește și BIO CĂTINA obține finanțare europeană pentru promovarea fructelor și sucurilor românești în Asia
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001
4 Comments
Una este critica faptului că exportăm MAI MULT. Implicit, a faptului că producem mai mult, pe anumite segmente. Alta este critica faptului că avem deficit de balanță comercială, care rezultă din faptul trist că exportăm materie primă și importăm marfă procesată. Iar pentru combaterea deficitului balanței comerciale agroalimentare nu știu dacă e bună direcția dată de minister, prin împărțirea banilor pentru investiții în procesare către câțiva mari clienți „de casă” – fiindcă la asta se rezumă programul Investalim. Dacă tu pledezi cauza băltirii în această situație, invocând temerea că nu s-ar găsi desfacere pentru produsele alimentare românești, atunci poți să mă faci trădător de neam, dar nu pot fi de acord!
te duci prea departe cu ”trădarea de neam”. 🙂 am vrut prin acest editorial să insuflu un strop de optimism, când lumea pare să zică ”da, dar…”. eu unul cred că e foarte bine că agricultura din RO are ce vinde: cereale, animale vii, etc. ar fi fost mai bine să nu le aibă? cu numai zece ani în urmă, cantitățile erau foarte mici, valoarea financiară pe măsură. sigur, a deficit de catea miliarde de euro. Germania are deficit de 25 de miliarde de euro și are un sector agricol puternic și o industrie de procesare mai mare decat a noastră. în ce privește procesarea, este o temă exploatată propagandistic la nivel public și exploatată în interes propriu de ”băieții deștepți”. ăia care zic și ei, d-le, trebuie să investim în procesare, și uite cum și-au tras vreo 50 de beneficiari 600 de milioane de euro de la bugetul de stat. chesnoiu cerea recent 1 miliard. eu nu zic că să nu se investească de la bugetul public. zic atât: avem criterii de performanță? care sunt acestea? cu cât și-a propus guvernul să reducă deficitul comercial dacă dă banii ăia? și o serie de întrebări. altfel, ne plângem de deficit, de lipsa procesării, în timp ce băieții fac programe și încasează și tot acolo ne situăm cu deficitul. care are mai multe cauze în afara de asta că nu procesăm. ce să facem, să nu mai cumpărăm banane, cum zicea georgescu? eu continui să public date despre isprăvile agri din RO la export, să mă bucur de asta.
Sunt de acord că știrile pozitive trebuie prezentate ca atare, atunci când sunt cu adevărat pozitive. Totodată, comentatorii au dreptul lor de a exprima rezerve, atunci când au argumente. Poți veni cu contraargumente, dar anatema pe care o pui în titlu (și nu doar) duce cu gândul la trădare.
Încă o dată: da, e minunat că producem mai mult, în anumite sectoare și e și mai minunat că avem piață de desfacere, că nu se strică marfa în hambare. Dar, care este profitabilitatea sectorului? Sunt unii care spun că, la câți bani publici (europeni și naționali) se bagă în agricultură, ar trebui să producem mult mai mult sau cu o valoare adăugată mai mare, pentru a ieși „pe plus” și pentru a nu îndatora generațiile viitoare. Cred că subiectul e foarte complex și nu servește nimănui dacă încercăm să-i reducem la tăcere pe cei care nu ne împărtășesc punctul de vedere.
cârteala nu înseamnă trădare. e doar un mod subiectiv de a nu putea reacționa pozitiv la un succes. celelalte discuții vin după aia.