Aderarea României la UE l-a găsit pe Gheorghe Șoșoi cu vreo 20 de stupi. În 2011, avea 25. Apicultorul gorjean a accesat Măsura 141 şi a reuşit să deruleze proiectul pe o durată de cinci ani. Şi-a înmulţit familiile de albine, a cumpărat lăzi noi, o centrifugă de inox şi alte echipamente. În anul III a ajuns la 60 de stupi, în anul V la 90 de stupi, recunoscând că fără banii europeni nu ar fi reuşit să facă acest salt, scrie revista-ferma.ro în reportajul ”De la gaze la gâze”, publicat în cadrul proiectului ”Viitor pentru sate”, derulat în județul Gorj în vara anului 2018.

Apicultorii din Bustuchin nu reuşesc să meargă la tarabă şi să vândă mierea la borcan, personalizată. ”La mine nu are cine să stea la tarabă”, recunoaşte Gheorghe. Ei sunt nevoiţi să vândă mierea en gros, dar ar putea să o vândă la un preţ mai bun, dacă s-ar solidariza în faţa comercianţilor. Casa lui Gheorghe Şoşoi e situată în culmea dealului. Primăria a asfaltat multe drumuri comunale, astfel încât au devenit amintire opintelile pe drumeaguri pline de praf sau de noroaie. Dezvoltarea infrastructurii favorizează agricultura locală, inclusiv apicultura. Camionul cu stupi sau cu butoaie cu miere ajunge mai uşor la prisacă.

Gheorghe Șoșoi

Peste drum de casă, Şoşoi ţine câţiva stupi. Sunt grei din cauza mierii care n-a fost încă extrasă din faguri. Mierea asta bună va ajunge în butoaie, iar mai departe în borcanele procesatorilor, sub denumirea generică de ”miere produsă în UE”. Niciunul dintre clienţii marilor magazine nu va şti că mănâncă miere din prisaca lui Gheorghe Şoşoi. Oricum, mierea din Bustuchin se va amesteca cu mierea din Argeş sau din Dolj.

Citește reportajul integral pe revista-ferma.ro


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment