Cum arăta aprovizionarea cu alimente în România comunistă
Pentru mulți români care au trăit în perioada comunistă, expresia „Hai repede, că s-a băgat!” a devenit simbolul unei epoci marcate de lipsuri, cozi interminabile și incertitudine. În ciuda propagandei oficiale care prezenta agricultura și economia drept exemple de succes, realitatea de zi cu zi era cu totul diferită. Lipsa alimentelor de bază, dificultățile de aprovizionare și nemulțumirea populației au devenit fenomene generalizate în anii ’80.
Agricultura comunistă și începutul crizei alimentare
Modelul agricol impus de regimul comunist prin Gospodăriile Agricole Colective (GAC) și ulterior Cooperativele Agricole de Producție (CAP) s-a dovedit ineficient. Deși presa vremii promova imaginea unor recolte bogate și a unei agriculturi moderne, sectorul agricol suferea din cauza investițiilor insuficiente, a lipsei combustibilului, a penelor de curent și a managementului defectuos. În multe zone, munca era realizată manual, iar la strângerea recoltelor erau mobilizați elevi, studenți și militari.
Consecința directă a acestei politici a fost reducerea producției agricole și apariția unor probleme grave de aprovizionare. O parte importantă a produselor alimentare era exportată, în timp ce populația se confrunta cu rafturi goale și lipsa produselor esențiale.
Cozile la alimente – o realitate zilnică
Documentele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ( CNSAS ) arată că încă din anul 1980 penuria alimentară atinsese niveluri alarmante. Oamenii se trezeau înainte de răsărit pentru a ocupa un loc la coadă, fără garanția că vor reuși să cumpere produsele dorite. Carnea, zahărul, cartofii, uleiul sau făina deveniseră produse greu de găsit.
În municipiul Dej, muncitorii își exprimau deschis nemulțumirea față de lipsa alimentelor și față de prețurile ridicate din piețe. Situația ajunsese atât de gravă încât oamenii părăseau locul de muncă în timpul programului atunci când aflau că au fost aduse legume sau alte produse alimentare. Într-un caz documentat, echipe întregi de muncitori au abandonat șantierul timp de aproximativ șase ore pentru a sta la rând la aprozar.
”Documente (A.C.N.S.A.S., D 0012556, vol. 9):
MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL JUDEȚEAN CLUJ SECURITATEA MUNICIPIULUI DEJ
NR. 0059.228 din 4.X.1908
C Ă T R E INSPECTORATUL JUDEȚEAN CLUJ AL M.I. – Grupa sinteză –
În cadrul sectorului de construcții al E.G.C.L. Dej se manifestă în ultimul timp o stare de îngrijorare profundă față de lipsa de alimente din comerțul de stat, dar mai ales există o indignare deosebită față de prețurile ridicate ale produselor din piața de alimente a municipiului.
Foarte frecvent muncitorii se exprimă la locul de muncă, astfel: “Cînd s-a mai văzut ca un meseriaș de categorie superioară să lucreze o oră pentru 3 ardei” sau își pun mereu aceeași întrebare: “… oare de ce nu aduce statul marfă și ne lasă la cheremul pieței”.
Printre cei care se manifestă astfel enumerăm pe numiții: [Cenzurat], muncitor zidar, [Cenzurat], muncitor sobar, [Cenzurat], muncitor zugrav, [Cenzurat], muncitor zugrav, [Cenzurat], zugrav și [Cenzurat], muncitor zidar, toți nesemnalați și necunoscuți pînă în prezent în evidențele noastre. Această situație se reflectă în mod negativ și asupra procesului de producție în sensul că se pierd foarte multe ore din producție datorită faptului că oamenii merg după aprovizionare fie la magazine alimentare, fie la aprozare din timpul programului.
Semnificativ în acest sens este faptul că în data de 30 septembrie 1980, cînd s-a auzit că au sosit gogoșari la aprozare, din două echipe de zidari și una de dulgheri care lucrau la Consiliul Popular Municipal Dej, nu a rămas la punctul de lucru nici un muncitor timp de aproape 6 ore, toți s-au dus să stea la rînd la aprozare.
Și în prezent este suficient ca unul dintre muncitori să anunțe că a sosit ceva legume și toată lumea pune uneltele jos și pleacă pentru aprovizionare, fără să le mai pese de nici un fel de urmări. Aceste elemente vor fi în atenția noastră, urmînd să fie luate măsuri adecvate în fiecare caz. Șeful Securităţii Municipiale, Maior POP EMIL”
Lipsa cărnii, a zahărului și a produselor de bază
Rapoartele Securității din județul Cluj surprind o imagine fidelă a crizei alimentare. Locuitorii din Turda și Dej reclamau lipsa cartofilor, a zahărului, a cărnii și a legumelor. Rafturile magazinelor erau goale, iar produsele disponibile se vindeau rapid. Mulți cetățeni afirmau că întreaga lor viață ajunsese să graviteze în jurul găsirii hranei pentru familie.
Un exemplu relevant este cel al unei măcelării din Turda, unde încă de la ora 7 dimineața se formase o coadă pentru carne de porc. Până seara, sute de persoane așteptau să cumpere cel mult două kilograme de carne de persoană. Tensiunile dintre cei aflați la rând generau frecvent conflicte, certuri și scandaluri.
”MINISTERUL DE INTERNE SERVICIUL MUNICIPAL TURDA SECURITATE
Nr. 0015652 din 17.X.1980
CĂTRE, INSPECTORATUL JUD. CLUJ I. J. CLUJ 157 – Bir. Sinteze –
Lt. maj. Suciu A.
Sursa „GIURGIU” informează:
[Cenzurat], muncitoare la Șantierul 2 Construcții Turda, afirmă: „… Am cumpărat cu 5 lei kgr. de cartofi din piață și nu se găsesc nicăieri cartofi și am auzit la radio că vor fi foarte puțini anul acesta.
[cenzurat] Nu este nici zahăr la nici o prăvălie, rafturile sînt goale, nu ai ce cumpăra. Azi-mîine nu mai avem din ce trăi. Țuica era cu 34 kgr., acum sînt sticle de 1/2 kgr. dar cu 29 lei sticla, așa s-a scumpit…”
Discutînd două femei între ele, una din ele afirmă „…în secție nu vorbim numai de mîncare și aprovizionare. Planul să-l facem, dar nu avem din ce, stai toată ziua la coadă și nu primești carne și nici la salam nu mai poți ajunge…” Lt. col. Mureșan I.
Inf. „GODEA” informează:
În Turda există o stare de spirit agitată, deoarece deja se resimte o lipsă acută și de zahăr, nu numai de carne, cartofi și zarzavaturi.
– În 16.X.1980 la măcelăria din Turda, Micro II, de la orele 7 dimineața s-a format deja rînd pentru carne de porc.
Multe persoane aducîndu-și scăunele. La orele 16,30, cînd încă nu se desfăcea carnea, fiind un rînd de cca 300 de persoane, au sosit un număr destul de mare de personal muncitor, din cadrul Șantierului de construcții, venind de la lucru, au intrat abuziv în fața rîndului, creîndu-se scandal. Se contraziceau foarte agitați că degeaba se face rînd de dimineață de către pensionari, deoarece cei care lucrează din greu, după program nu mai pot ajunge la carne.
S-au îmbrîncit între ei încît unii au fost scoși din rînd și strigau nemulțumiți. [Cenzurat], profesor-pensionar fiind împins afară din rînd, a început să înjure conducerea de la comerț, că de ce se aduce carne de porc numai de momeală, dacă tot nu pot asigura cerințele, creîndu-se scandal și certuri chiar între vecini și prieteni de cartier.
Gestionarul magazinului a tot încercat să calmeze spiritele, anunțînd că are carne suficientă, dar a fost huiduit.
La măcelăria din centrul orașului Turda, seara la orele 21, cînd se vindea carnea, era încă un rînd de cca 200 persoane, care zbierau întruna, deoarece apăreau unii care intrau abuziv în față. [Cenzurat], șeful forțelor de muncă din Turda, afirmă: „…n-am ce face, stau la rînd de la orele 16 și uite este ora 21 și mai am în față peste 100 de persoane. Noroc că se dă numai 2 kg. carne de persoană și sper ca să-mi ajungă și mie. Nu pot rămîne fără carne, chiar dacă stau pînă dimineața, întrucît am familie numeroasă care cere de mîncare…” Mr. Ianko
Inf. „RADU” informează:
„Sîntem nemulțumiți în orașul C. Turzii, deoarece este foarte slab aprovizionat cu zarzavaturi și mai ales cu cartofi. Din această cauză piața neorganizată este foarte scumpă și nici pe piață nu se găsesc întotdeauna zarzavaturi și legume. Cetățenii se mai plîng de faptul că fructele sînt foarte scumpe și se găsesc greu la aprozare și pe piață…” Mr. Butură Ioan
Inf. „GIURGIU PETRU” informează:
[Cenzurat], pensionar din Turda, fost condamnat la 9 ani I.C. pentru uneltire, afirmă: „… Mi-ar plăcea să se întîmple și la noi cum s-a întîmplat în Polonia. N-ar strica să se înființeze și în țara noastră, sindicatele libere…”
[Cenzurat], profesor pensionar, cunoscut în evid. noastre, afirmă: „…ce porcărie se întîmplă și la noi, se vor mări chiriile la locuințe pînă 100 la 100, poi se vor scumpi alimentele, un adevărat haos, mai rău ca în Polonia…”
[Cenzurat], jurist-pensionar din Turda, fost în PNL, urmărit în SI, afirmă: „…am ascultat la radio, le este frică
și celor din Ungaria și Cehoslovacia ca să nu se înființeze și la ei sindicate libere ca în Polonia…”
[Cenzurat], pensionar din Turda, cunoscut în evidențele noastre, afirmă: „…cum ne jucăm cu legile în țara noastră, pînă ieri ți-a dat voie să-ți faci o casă de odihnă și vine azi poruncă să ți-o ia, frumoase legi se mai fac la noi în țară…”
[Cenzurat], funcționar din Turda, este în atenția org. noastre, afirmă: „…măcelăriile și prăvăliile goale, dar chiriile se măresc. Cred că a sosit și la noi timpul să se deștepte și țăranul care vede că tot produsul care l-a realizat la C.A.P. se duce la stat, la bazele de recepție și lor nu le rămîne nimica de mîncare.”
Nemulțumirea populației și supravegherea Securității
În loc să rezolve problemele economice și sociale, autoritățile urmăreau atent reacțiile populației. Nemulțumirile exprimate la cozi, la locul de muncă sau în conversații private erau consemnate de informatori și transmise Securității sub forma unor „comentarii tendențioase”. Cetățenii care criticau lipsurile sau politicile regimului riscau să intre în atenția organelor de supraveghere.
Documentele relevă faptul că inclusiv corespondența era interceptată, deși Constituția garanta secretul acesteia. Oamenii discutau despre creșterea prețurilor, lipsa alimentelor și degradarea nivelului de trai, iar aceste opinii erau atent monitorizate de autorități.
Impactul lipsei alimentelor asupra vieții de zi cu zi
Criza aprovizionării nu afecta doar consumul alimentar, ci și viața socială și profesională. Ore întregi erau pierdute la cozi, productivitatea scădea, iar tensiunile dintre cetățeni deveneau tot mai frecvente. Oamenii erau nevoiți să facă sacrificii pentru a procura produse de bază, iar multe familii trăiau permanent cu teama că nu vor găsi hrană suficientă pentru zilele următoare.
”INSPECTORATUL JUDEȚEAN CLUJ SECURITATEA MUNICIPIULUI DEJ
NR. 0059683 din 22.X.1980
C Ă T R E
INSPECTORATUL JUDEȚEAN CLUJ AL M.I.
– Grupa sinteză –
Urmare buletinelor noastre anterioare privind starea de spirit și comentariile ce au loc în prezent în municipiul
Dej, raportăm următoarele: Continuă să fie viu comentată și, uneori, interpretată în mod negativ, tendențios aprovizionarea cu produse agroalimentare din municipiul Dej. Astfel, numitul [Cenzurat] din Dej, [Cenzurat], fost membru în P.A.M. și avertizat în anul 1979 pentru manifestări naționalist maghiare, a afirmat în discuții cu informatorul „KOVACS”, următoarele: „A cutreierat tot orașul și nu a găsit un gram de mezeluri și negăsind nici carne, soția lui nu poate pregăti ceva de mîncare, continuînd: Bine că batem din palme și vorbim de ridicarea nivelului de trai, nu găsești carne, ceapă, cartofi, ouă și multe altele.
Dacă-ți trebuie un ou, plătești pe piață 3 lei bucata, 1 kg. ceapă 8 lei și cartofi 5 lei. … De unde să iei acești bani cînd lui i s-a ridicat impozitul la dublu. Spune mai departe că țara aceasta este plină de pungași și huligani, săracii elevi sînt scoși la recoltare iar huliganii umplu cafenelele și restaurantele. Ziua beau, noaptea fac spargeri și jafuri. Am ajuns că ţara este [Cenzurat] a bandiților.”
Sus-numitul este lucrat în cadrul supravegherii informative și urmează a fi încadrat informativ și pe altă linie și propunerea de măsuri corespunzătoare.
Tot legat de problema aprovizionării cu astfel de produse raportăm faptul că se resimte în continuare lipsa zahărului, a uleiului, făinii, că la diferite magazine alimentare se adună frecvent un număr mare de persoane iar din acestea o mică parte pot fi servite cu astfel de produse, restul comentează și vociferează, plecînd de acolo foarte nemulțumiți. De remarcat în municipiul Dej că peste 50% din cetățenii care solicită aceste produse sînt din mediul rural și chiar din comunele ce aparțin de județele Bistrița-Năsăud ori chiar Maramureș.
Mulți țărani vin pe piață cu diferite produse pe care le vînd la prețuri mari pentru motivul că la cooperativa locală nu primesc decît circa a treia parte din prețul ce-l primesc pe piață.
O altă problemă care este mult discutată și care considerăm că nu este bine rezolvată în municipiul Dej este problema pîinii negre care se cumpără în cantități apreciabile pentru hrănirea animalelor contractate cu statul sau ale populației.
Oamenii se întreabă de ce mai este necesară fabricarea acestei pîini și implicit consum inutil de gaz, de cheltuială cu persona lul, de transport cînd ar putea fi foarte bine rezolvată problema prin cooperație să se vîndă celor care contractează animale cu statul făină pentru hrănirea acestor animale.
Legat de această problemă, raportăm o împrejurare care putea duce la complicații mai deosebite. Este vorba de faptul că la ședința pentru lansarea cifrelor de plan la Depoul C.F.R. Dej făcîndu-se reproșuri de către cel care conducea ședința că de ce v-ați lenevit, nu mai vreți să creșteți porci, găini, vaci, asistența a rîs și apoi s-a produs un adevărat vacarm în sală pe această temă.
Pe linie de „S” am obținut o informație din care rezultă că numita [Cenzurat] din Dej, [Cenzurat], necunoscută în evidențele noastre, adresîndu-se unei cunoștințe de-a ei din Cehul Silvaniei, [Cenzurat], a afirmat : „Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită. Aș renunța la această luptă dacă nu aș avea cei doi copii căci săracii au avut nenorocul să se nască pentru așa zile grele. Aici nimic nu se găsește. Pentru toate trebuie să stau la coadă cu copii cu tot cînd la ouă cînd la zahăr. Nu mă necăjesc pentru mine ci pentru copilașii mei. Imediat trece anul și poate vine altul mai trist și mai nenorocit.”
Pe linie de „S” s-au mai obținut și alte materiale despre alte persoane care comunică în alte localități din țară situația negativă a alimentării cu produse alimentare a municipiului Dej. Șeful Securităţii Municipiale/Maior POP EMIL
Mărturiile din documentele vremii descriu o stare generală de disperare și neputință. Pentru mulți români, viața de zi cu zi devenise o luptă continuă pentru supraviețuire, într-un sistem care promitea prosperitate, dar oferea lipsuri și umilințe.
Concluzie
Viața în comunism a fost marcată de contraste puternice între propaganda oficială și realitatea trăită de cetățeni. Lipsa alimentelor, cozile de sute de persoane, supravegherea permanentă și imposibilitatea de a critica regimul au definit experiența multor români în anii ’80. Documentele CNSAS oferă astăzi o imagine autentică a acelor vremuri și demonstrează amploarea problemelor de aprovizionare care au afectat întreaga societate românească.
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001