”Storceagul este o ciorbă care se prepara înainte în Sfântul Gheorghe, mai cu seamă din măruntaie de păstrugă și morun. De aceea, locuitorilor de acolo li se spunea între lipoveni ”chișmali”, adică, pe românește, ”mățari”, mâncători de mațe”, îmi spune Antoneta Artem din orașul Sulina, în timp ce taie ceapa și o mărunțește, ca să gătească storceagul ei, folosind însă carne de scrumbie, pescuită în primăvară și congelată.

Acum, mănânci storceag în toată Delta Dunării, dar rețeta originală, cea a vechilor pescari din Sfântul Gheorghe, a tot fost adaptată, după inspirația bucătarilor și, mai ales, după ingredientele avute la îndemână de aceștia.

Cea mai mare schimbare în rețeta storceagului a avut loc recent. Localnicii folosesc acum și scrumbie, dar și somn, întrucât pescuitul sturionilor a fost interzis. Sigur, sturionii obținuți în regim de acvacultură, adică cei crescuți în ferme piscicole, pot fi utilizați mai departe în bucătărie, dar cei care cresc în sălbăticie nu mai pot fi preparați.

Pentru a obține un storceag gustos, carnea peștelui trebuie să aibă cel puțin un strop de grăsime. Scrumbia se califică pentru aceste exigențe, așa că, în Sulina, orașul de la gurile Dunării, se gătește mai nou și ”Storceag de scrumbie.

”Folosesc legume, cum ar fi ceapa  – unde nu folosim ceapă în mâncare? – ardei, țelină și morcovi. Alături de legume, pun verdețuri, cum ar fi pătrunjelul și leușteanul, dar am grijă să nu tai gustul peștelui, fiindcă de asta facem storceag, ca să simțim savoarea cărnii de pește”, îmi spune Antoneta, în timp ce aruncă bucățile de scrumbie peste legumele mărunțite și tăvălite în ulei, pe foc.

Gălbenușurile de ou și smântâna dau culoare, consistență și un gust fin storceagului.

Storceag de scrumbie

Turiștii care ajung, aici, la extremitatea estică a Deltei Dunării, pot alege să mănânce storceag la restaurantele din Sulina sau în gospodăriile localnicilor. Informațiile pot fi obținute de la Visitor Center Sulina, situat pe Strada 1, într-o clădire istorică emblematică, întrucât a adăpostit odinioară birourile Căpităniei.

Sulina are o istorie bogată, marcată de activitatea fostei Comisii Europene a Dunării, de investițiile majore făcute cândva în zonă, dar și de conflictele dintre marile puteri militare: Imperiul Otoman, Imperiul Britanic, Imperiul Țarist.

Dunărea la Sulina/@Lantulalimentar.ro

Turiștii caută orașul Sulina, dar și alte locuri din Delta Dunării, și pentru oferta gastronomică, fiind beneficiarii unor rețete unice, pe bază de pește, așa cum este storceagul.

În Sulina sunt două cherhanale de unde turiștii pot cumpăra pește.

Pescuitul sturionilor a fost interzis în lume în 1998, iar în România în 2006, pentru o perioadă de zece ani. În 2016, interdicția a fost reînnoită pentru încă cinci ani, iar anul acesta, în mai, ministrul Mediului, Barna Tanczos a emis un ordin prin care pescuitul sturionilor sălbatici a fost interzis pe o perioadă nedeterminată, pentru a evita dispariția acestora.

În apele românești viețuiesc patru din cele 26 de specii de sturioni: nisetrul, morunul, cega și păstruga. Anterior, au mai fost două specii, viza și șipul, dar acestea au dispărut la începutul anilor 60.

În Sulina, funcționează o fermă piscicolă cu sturioni.

foto cover @Lantulalimentar.ro


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment