Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Aurel Simion, a afirmat la postul de televiziune Digi TV că ” importăm produse de patiserie de 13 ori valoarea pe tonă a grâului exportat, ceea ce nu este normal”.

Afirmația dlui. Aurel Simion a fost preluată de agenția mediafax.ro, care a titrat: ”E oficial. România exportă pe nimic grâu și primește pâine congelată de 13 ori mai scumpă”.

Siteul agro-tv.ro a preluat știrea de la mediafax.ro și a pus ca titlu: ”Dezastrul importurilor de produse procesate se vede în cifrele vehiculate de un secretar de stat”.

Lantulalimentar.ro a documentat situația comercială statistică pentru biscuiți și datele sunt următoarele:

tona de grâu a fost exportată recent din portul Constanța cu 221,6 euro. Acum câteva săptămâni, a fost atins vârful de 243,7 euro/t. Propunem să utilizăm o medie de 230 euro/t.

În Franța, tona de grâu a fost exportată cu un preț maxim de 246,18 euro/t, acum fiind în scădere. Deci, grâul românesc nu este vândut ( exportat ) pe nimic! Desigur, prețul de livrare de la bază/siloz este mai mic, sub 200 de euro/t, dar a înregistrat în ultimile săptămâni și creșteri peste 200 euro/t, în Oltenia și Banat.

Agenția dezinformează când pune în titlu ca marfă unică importată pâinea congelată, aceasta fiind o marfă enumerată de secretarul de stat printre celelalte produse: de patiserie, biscuiți, etc. Un reportaj difuzat de Viața Satului, preluat de Lantulalimentar.ro într-un articol recent, a demonstrat, tot cu date statistice oferite de INS, că importurile de aluat congelat sunt nesemnificative: în jur de 2 kg per locuitor de-a lungul unui an.

În hypermarketuri găsim în cadrul ofertei bogate de biscuiți și biscuiți aduși din import. Prețurile acestora sunt variate. De pildă, un pachet de biscuiți Leibniz de 100 g costă la Mega Image 3,99 lei. Ne raportăm la prețul final, fiindcă acesta este relevant pentru consumator. Restul sunt date macroeconomice, care nu-l privesc.

Prețul unui kilogram de biscuiți Leibniz este 39,90 lei. Rezultă că o tonă costă 39.900 lei. La un curs valutar actual de 4,9198 lei pentru 1 euro, avem un preț în euro de 8.110 euro tona de biscuiți. Împărțind acest preț la 230 euro tona de grâu exportat, descoperim că o tonă de biscuiți importați și vânduți în retail este mai scumpă de 35 de ori decât prețul de export al unei tone de grâu românesc! Nu știm exact cu ce preț este importată o tonă de biscuiți, dar cel mai probabil prețul respectiv este mai mare nu de 13 ori față de tona de grâu exportată, cum a afirmat secretarul de stat, ci poate de 20 de ori. Dar biscuiții din import este firesc să fie mai scumpi, costurile de producție au o serie de secvențe contabile diferite de cele interne.

Dar cât costă biscuiții fabricați în România? Un pachet de biscuiți ”Petit Beurre” din făină integrală produs de fabrica RoStar costă, tot la Mega Image, 3,13 lei, 140 g. Prețul unui kg este 22,36 lei. O tonă costă 22.360 lei. În euro, 4.544. Împărțim această sumă la 180 euro, prețul unei tone de grâu de panificație la bază ( prețul este mai mic decât în portul Constanța ) și obținem numărul 25. Adică, o tonă de biscuiți produsă în România costă la magazin de 25 de ori mai mult decât costă o tonă de grâu vândută de la bază ( DEPSILO Oltenia și DEPSILO Banat ).

Secretarul de stat, Aurel Simion, ar fi putut la fel de bine să declare la televizor că o tonă de biscuiți produsă în România costă la magazin de 25 de ori mai mult decât o tonă de grâu românesc vândută în România.

Cum ar titra mediafax.ro? ”E oficial. Românii își vând grâul în țara lor pe nimic și cumpără de la magazin biscuiți din acel grâu de 25 de ori mai scumpi”. Dar AGRO TV? Nu știu dacă redactorii de acolo înțeleg demonstrația, dar cu siguranță ar formula un titlu care să conțină cuvântul ”dezastru”.

Secretarul de stat a mai afirmat că ”va trebui să nu mai exportăm sau să ajutăm industria în așa fel încât să putem să exportăm produse cu valoare adăugată mare”. Interzicerea exporturilor de cereale a mai fost decisă, anul trecut, pentru un scurt interval, în contextul pandemiei covid-19. Știm care a fost reacția exportatorilor și credem că orice guvern se va gândi de două ori înainte să mai interzică acest tip de export, în absența căruia balanța comercială a țării chiar se va dezechilibra de tot.

Să ajutăm industria de procesare, da, este o soluție, dar aceasta deja se aplică. În PNDR există submăsura 4.2 ”Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”, având ca obiective principale ”înființarea/modernizarea unităților de procesare și comercializarem introducerea de noi tehnologii pentru dezvoltarea de noi produse și procese”. Adică fix ce propune dl. Aurel Simion ca soluție pentru creșterea exporturilor cu valoare aădugată mare. Potrivit declarației unui fost șef al AFIR, Adrian Chesnoiu, în prezent deputat, schema de sprijin ar fi ajuns în 2019 la 190 de milioane de euro, pentru 270 de proiecte. Ar veni cam șapte proiecte într-un județ!

Așadar, bani europeni au fost alocați și cheltuiți. Se vede treaba că încă nu am reușit să facem mare brânză pe piața europeană. Deficitul comercial s-a tot adâncit. De câți bani ar avea nevoie industria de procesare agroalimentară din România ca să exporte mai mult și să echilibreze balanța comercială? Nu există pe nicăieri propusă nicio sumă. Dar poate că ”balanța comercială” este prea mult discutată și sunt pierdute din vedere alte aspecte: spre deosebire de comunism, când rafturile erau goale, acum avem abundență de mărfuri. De ce ne-am plânge? Piața e liberă, are legile ei de reglare. Statul este obligat să intervină, dar atunci când e realmente nevoie. De pildă, să știe exact pe ce cheltuiește banii și care sunt rezultatele.  

foto pexels.com/ Despierres Cecile


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment