Protestele trec, bolile și problemele rămân. Cum au apucat-o oierii noștri pe poteca greșită și s-au înfrățit cu lupii

• Deci, nu protest deturnat, ci conceput anume pentru alăturarea oierilor cu alte categorii de protestatari. Rezultatul? S-au dus la dracu în praznic revendicările lor. În Piața Victoriei nu a mai fost vorba despre depășirea crizei grave din oierit. Nu a mai fost vorba despre nimic specific sectorului. 

• Ciobanii, mulți cu cojoace, cu țoluri pe ei și clopote în mână, au devenit un fel de figuranți într-o piesă de teatru al cărui scenariu le-a făcut interesele irelevante. 

• Oierilor le trebuie niște juriști buni, onești, de bună-credință, care să citească legislația europeană și națională în materie de boli și vaccinare. E multă confuzie pe acest teren, ca niște munți în neguri.
  

Despre problemele din oieritul românesc am scris de mi s-au tocit buricele degetelor bătând tastatura. Ca reporter de teren, am fost în atâtea târle, cât n-au adunat toți miniștri Agriculturii la un loc. Zic asta ca să nu se trezească vreunul/vreuna că vorbesc și scriu ca orice jurnalist care află că există oieri și turme de oi în România, numai când se desfășoară un protest cu cojoace, clopote și ciomege, în Piața Victoriei.

Și tocmai că stau cu ochii pe sector, vă asigur că aproape nimic nu m-a surprins la protestul din 15 Septembrie. Poate numai că niște dubioși de prin cartiere sau localitățile învecinate Bucureștiului au blocat circulația rutieră în zona Pieței Victoriei și s-au dedat la violență, provocând teamă și inconfort șoferilor, pensionarilor, lefegiilor, adică tocmai poporului bucureștean, ei, care mereu sunt cu poporul în gură.

Ce mi-a fost evident înainte de protest? Păi, lucrul ar fi că oierii noștri nu sunt nici pe departe inocenți din punct de vedere politic. Au simpatii politice, unii sunt membri de partid sau chiar dețin funcții administrativ-politice, cum ar fi aceea de consilier local sau de primar/viceprimar.

Mă puteți întreba care anume ar fi opțiunile lor politice. Acestea nu sunt nici pe departe enigmatice. Atașamentul generațiilor mai în vârstă a fost și mai este față de PSD, partidul care se promovează ca adevăratul susținător al tuturor fermierilor. În anii din urmă,  adeziunea lor, mai ales a tinerelor generații de crescători de animale, s-a îndreptat spre AUR, în general spre oferta așa-zis suveranistă, care a devenit destul de pestriță, nu mai este un monolit. 

Mulți oieri și fermieri, în general, cei mai mulți posesori de conturi pe rețelele de socializare, au internalizat mai toate mesajele mișcării așa-zis suveraniste și toate teoriile conspirației vehiculate pe piață. Oficial, ei sunt cu toții ”fermieri europeni” și beneficiază de subvenții europene ( pentru suprafața de teren și pentru animalele din exploatație ), dar, altfel, o bună parte din ei sunt anti-UE. 

Mulți sunt convinși că instituțiile de la Bruxelles urmăresc să distrugă sectorul zootehnic din România.

Cele două boli grave apărute în premieră pe teritoriul României: Pesta micilor rumegătoare ( în 2024 ) și Variola la ovine/caprine ( 2025 ) și decizia comisarului pentru Sănătate și Bunăstarea Animalelor, Oliver Varhelyi, de a interzice exporturile de ovine vii și pe piețele terțe ( Iunie 2026 ) au exacerbat sentimentele așa-zis suveraniste în rândul oierilor. 

Cine frecventează rețelele de socializare a observat cred intensificarea anumitor stări de spirit cu bătaie geopolitică.

Situația de criză majoră din oierit a intrat imediat pe radarele structurilor așa-zis suveraniste din România, care includ politicieni, influenceri, militanți și, cel mai probabil, undeva, în umbră, păpușari instituționali sau rezerviști din Capitală și din teritoriu. 

Ei au intuit capitalul politic care zace în acest sector și merită exploatat.

Reamintesc că protestul din 30 Iulie 2026 a fost unul curat, pur profesional, deși i-am văzut printre oieri pe deputații Bogdan Velcescu ( AUR ) și Ciprian Ciubuc ( fost AUR, fost SOS, acum independent ). 

Protestul din 15 Septembrie nu a mai fost unul pur profesional. A fost hibridat politic. Nu confiscat sau acaparat sau furat de așa-zișii suverniști. A fost pregătit în zona oierească de la bun început pentru a fi desfășurat cu participarea unor protestatari din afara oieritului. Mesajele de mobilizare pe rețelele de socializare au fost direcționate către o participare largă, a ”tuturor românilor”. 

Pe Tik Tok, oierii noștri vorbeau deja aceeași limbă cu ”lupii”, protestatarii de profesie, mereu lângă liderii așa-zis suveraniști, cel mai vizibil în ultimul timp fiind Călin Georgescu.

Unii crescători de animale au anticipat cum va fi protestul din Capitală și au refuzat să participe.

Deci, nu protest deturnat, ci conceput anume pentru alăturarea oierilor cu alte categorii de protestatari. Rezultatul? S-au dus la dracu în praznic revendicările oierilor. În Piața Victoriei nu a mai fost vorba despre depășirea crizei grave din oierit. Nu a mai fost vorba despre nimic specific sectorului. 

Ciobanii, mulți cu cojoace, cu țoluri pe ei și clopote în mână au devenit un fel de figuranți într-o piesă de teatru al cărui scenariu le-a făcut interesele irelevante. 

Dacă Ilie Bolojan, presupunând, prin absurd că ar fi venit în piață, față în față cu oamenii de acolo, cu cine ar fi stat de vorbă? Cu stegarul dac? Cu baba în costum popular și portavoce la care debita mesaje anti-semite? Cu insul ăla care poartă cu el o statuetă a lupului dacic? Cu băieții cu mușchi tatuați, care au sărit la gâtul jandarmilor? 

Până la președinții asociațiilor de oieri ( m-am bucurat sincer să-i revăd pe unii dintre ei ), l-ar fi linșat toți ăia care nu tremură de teama că boala ar putea ajunge în turma lor și inspectorii sanitar-veterinari ar decide sacrificarea tuturor oilor. Toți ăia care nu cunosc grija că nu vor avea cu ce să hrănească berbecii rămași în fermă, din cauza blocajului comercial.

Unii oieri participanți la protest s-au prins că evenimentul degenerează și s-au retras, fie la umbră, în afara spațiului unde huliganii deja îi atacau pe jandarmi, fie spre localurile din preajmă, la o ciorbă, sau direct la mașină. 

Nu o mai lungesc. Oierii pot avea simpatii politice, suntem, încă, în democrație. Pot crede toate teoriile conspirațiilor de pe lume, inclusiv alea cu micro-cipuri în băuturi răcoritoare. 

Însă, atunci când trebuie să depășească o criză majoră, să facă bine să lase politica deoparte și să nu se încârdășească cu nimeni din afara sectorului. 

Protestele oierilor trebuie să rămână curat proteste ale oierilor, fără formule hibride. Ei și atât! Sper că le-a fost învățare de minte. 

Amestecarea cu cei din afara sectorului înseamnă a apuca pe o potecă greșită.

Altfel, bolile rămân în țară. Virusurile circulă, comerțul cu animale vii e mai departe interzis. Protestele acestea mixte nu rezolvă aceste probleme grave. Îi ajută numai pe unii politicieni, le satisfac lor interesele. 

O să ziceți, ”bine, d-le, dar ceva soluții ai”? Le-am mai tot scris pe aici. Oierilor le trebuie niște juriști buni, onești, de bună-credință, care să citească legislația europeană și națională în materie de boli și vaccinare. E multă confuzie pe acest teren, ca niște munți în neguri.

Apoi, le-ar trebui niște comunicatori profesioniști, care să le transmită membrilor asociațiilor mesaje simple privind măsurile luate sau care ar trebui luate. 

Liderii de asociații au obligația să combată dezinformările care circulă pe rețelele de socializare, cum ar fi aia că bolile la animale nu există. Oierii susțin că nu mai au încredere în autorități. Dar ei nu mai au încredere nici măcar unii în alții. Toate aceste niveluri de încredere reciprocă trebuie reconstruite.

Ar fi mai multe de semnalat și de făcut. Despre acestea, poate cu altă ocazie.

Citește și FOTO-VIDEO Protestul oierilor de la București: Tur Casa Presei – Piața Victoriei / Cojoace, pancarte, vuvuzele / Un deputat AUR printre fermieri 

sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001