- La finalul secolului al XVIII-lea, numeroși păstori din Transilvania aduceau oile la pășunat în munții Olteniei. Ei proveneau cu precădere din Mărginimea Sibiului și din satele din Munții Sebeșului.
Oierii ardeleni
Pășunile alpine erau închiriate de la mănăstiri, de la boieri sau de la moșneni ( săteni liberi, proprietari de pământ în devălmășie ).
De pildă, patru munți ( Curmătura Oltețului, Negovanu, Turcinu și Huluzu ) aparținând Mănăstirii Polovragi, din județul Gorj, erau închiriați de oieri din Săliște: Șteflea, Hașegan, Coșa și Pușchelea.
Ei erau cetățeni austrieci, se aflau pe teritoriul unei alte țări.
Proprietarii turmelor de oi, care depășeau, de regulă, o mie de capete, erau obligați de legea fanariotă să predea cașul la cășerii, pentru producerea cașcavalului.
Negustorii pământeni au observat că oierii ardeleni se sustrăgeau de la această obligație. Drept urmare, s-au plâns domnitorului Alexandru Moruzi, înscăunat la București chiar în primăvara anului 1793.
Pitacul lui Moruzi
Aflăm din colecția de documente inedite din timpul lui Moruzi ( 1793 – 1796 ) că ”s-au jeluit neguțătorii pământeni ce au cășerii vechi la acel județ Jiul de Sus că ciobanii ungureni ce-și au oile pe pământul țării nu urmează obiceiul vechi de a da cașul la cășeriile unde își țin vitele, ci îl trec peste munți, în Transilvania, pe furiș și așa neguțătorii pământeni nu pot să facă cașcavalul”.
Ispravnicii de Gorj și vătașii de plai, căpitani și vameși ( vătaș al Plaiului Novaci era, în acei ani, Dimitrie Ursache, care fusese înainte căpitan de husari în Ardeal ) primesc de la București un ordin ( un pitac, în limbajul vremii, datat 13 Iunie 1793 ), prin care li se arată cum să rezolve situația.
Li se comunică, în chestiunea menționată, că ”Domnitorul a căutat la condicile Divanului și a aflat articolul 12 din așezământul pentru Ardeleni, cum că la luna lui August, după ce încetează de a da cașul la cășerie, atunci să-și facă brânza de trebuință pentru casele lor, după vechiul obicei, și atunci sunt slobozi să-și treacă înăuntru ( ”peste graniță”, n.m. ) brânza, nesupărați nici de vamă, nici de alte cereri. Domnul ordonă întocmai urmarea”.
Fără pedepse
De remarcat că Moruzi nu a deliberat în mod arbitrar, ci a consultat legislația în vigoare. Nu este menționată nicio pedeapsă, în cazul în care oierii ar fi continuat să nu respecte regulile. Cel mai probabil, pe vodă nu-l deranja prea mult situația din munți: nu se dădea peste cap ca să satisfacă interesele negustorilor. De asta se vor fi ocupat mai aplicat căpitanii de plai, care aveau puteri depline în arealul carpatic dintre Ardeal și Oltenia.
Pe de altă parte, oierii ardeleni își vor fi făcut și ei socotelile lor: câștigul ar fi fost mai mare în cazul în care transbordau cașul peste munți, decât dacă îl predau la cășerii.
Sursa: Documente inedite din domnia lui Alexandru Constantin Moruzi / Extras din Analele Academiei Române
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001