Când a lovit pandemia Covid-19 , bucătarul-șef al celor patru restaurante Kissaki, Mark Garcia, avea nevoie de o soluție pentru a evita să pună lacătul pe afacerea sa din New York, specializată în prepararea de meniuri sushi. Tot frământându-se, i-a venit ideea de a livra meniurile în sistem omakase, deși inițial a ezitat, temându-se că cererea ar fi redusă și că ar fi pus în situația de a afecta calitatea produselor sale, notează publicația americană eater.com.

Spre surprinderea bucătarului cu rădăcini mexicane, treaba a mers strună. „Nu ne-a trecut niciodată prin cap că într-o singură noapte vom fi atât de solicitați încât să vindem până la 300 de cutii”, a spus Garcia.

Când echipa Kissaki s-a hotărât să treacă la acțiune, au comandat 10.000 de cutii, iar acestea au fost epuizate imediat. În trimestrul următor au comandat 40.000 de cutii și gata să nu le fie nici acestea de ajuns.

Bucătarul mexicano-american folosește adesea arome influențate de cultura sa de origine, umplând cutiile, frumos lucrate și ambalate cu grijă, cu bunătăți precum kamasu ( o specie de pește, numit și barracuda ) acoperit cu tomatillo ( legumă mexicană ) prăjit și yuzu kosho ( o pastă vegetală pe bază de lămâie ), aji ( un sos picant peruan ) acoperit cu ierburi și sos miso, akami roșu ( file de ton ) completat cu shiitake ( o specie de ciuperci din Asia ) și multe altele .

„Restaurantele Kissaki au evoluat mult în timpul pandemiei”, spune Garcia. „Sunt dispus să fac față tuturor dificultăților, în fiecare zi, înainte să fim obligați să închidem din cauza pandemiei”.

Sistemul „sushi omakase” nu est echiar atât de vechi precum am fi tentați să credem. A fost aplicat în Japonia după 1990 și înseamnă în traducere liberă ”mă las pe mâna ta să alegi ce e mai bun pentru mine”. Cu alte cuvinte, clientul permite restaurantului să stabilească detaliile unei comenzi.

Sistemul a fost introdus când noii îmbogățiți ai Japoniei au luat cu asalt restaurantele cu ștaif unde bucătarii obișnuiau să prepare meniuri sushi pentru o clientelă rafinată și cunoscătoare. Noii clienți nu se pricepeau să comande meniurile, nu aveau cunoștințe despre speciile de pește și caracteristicile gustative ale cărnii acestora, așa că, pentru a evita situațiile penibile, dar și pentru a nu rata încasările, patronii și bucătarii au introdus acest sistem: ”ok, nu știi ce anume să comanzi, lasă-ne pe noi să stabilim meniul și vei fi mulțumit”. Mai mult, restaurantele au diversificat oferta, adăugând la meniuri și alcool, după pofta inimii, în condițiile în care vechea clientelă bea foarte puțin, din respect pentru priceperea bucătarilor, notează siteul livejapan.com.

Sistemul omakase le-a convenit bucătarilor japonezi, fiindcă puteau folosi peștele și ingredientele avute la dispoziție, nu erau puși în situația de a dezamăgi clienții care cereau o anumită specie de pește. Totodată, s-au bucurat și clienții, fiindcă nu au mai fost obligați să-și bată capul și să riște să-și arate ignoranța.

sursa foto pexels.com/Huy Phan


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment