Pe lângă mâncăruri bine făcute și, în general, mai ieftine decât în România, capitala Republicii Moldova oferă amatorilor de experiențe culinare numeroase ingrediente, gusturi și preparate cu care nu ne prea întâlnim dincoace de Prut.
Ca român de dincoace de Prut, dacă vrei să mănânci „ca acasă” la Chișinău e cât se poate de simplu – cu condiția să nu nimerești în vreun restaurant sau „fast food” cu profil etnic care nu se găsește pe la noi. În rest, de la mâncare tradițională românească la paste italienești și de la burgeri americani la kebab turcesc, oferta e aliniată cu ce se mănâncă la Iași, Cluj sau București.
Lunga sa istorie relaționată cu lumea estică, încă dinainte de încorporarea în Imperiul Țarist (1812) sau de mai recenta revendicare a sa de către Uniunea Sovietică (în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial), deși nu doar asta, face ca Republica Moldova să fie un loc de întâlnire a numeroase bucătării și obiceiuri culinare, care dau un farmec aparte unei vizite la Chișinău. Oricât de tentante ar fi plăcintele moldovenești și sărmăluțele în foi de viță, nu strică să lași, odată ajuns acolo, măcar vreo două ieșiri în oraș pentru experiențe mai „exotice”.
Absentă aproape cu desăvârșire din meniurile de la noi, hrișca reprezintă una dintre revelațiile culinare ale Chișinăului. Cei de la La Plăcinte scot ce-i mai bun din ea atât în varianta vegană, cu legume, cât și alături de chifteluțe în sos sau Stroganoff din limbă de vită.
Un alt ingredient foarte rar folosit la noi este heringul sărat.
Îl vei găsi în cel puțin două versiuni, una mai apetisantă decât cealaltă: hering sărat cu cartofi fierți în coajă, cu unt, usturoi, ceapă roşie marinată și verdeață, respectiv în delicioasa salată Șuba, într-o prezentare spectaculoasă prin combinația cu cartofi, morcov, ceapă verde, sfeclă, ouă, maioneză și verdeață.
Și sfecla roșie este mai folosită decât la noi. Pe lângă deja faimoasele ciorbe înroșite cu sfeclă, în meniuri și în sosuri o vei găsi alături de hrean. Tot sub formă de sos apare adjica, preparată din roșii, ardei dulce, mere, ardei iute, usturoi, ulei de floarea soarelui, oțet și alte condimente. Tot la capitolul sosuri: dacă ajungi într-un restaurant cu specific georgian, poți alege să guști satsebel, sos tipic pentru bucătăria georgiană, pe bază de tomate și condimente, respectiv masoni cu usturoi, un sos din lapte fermentat cu usturoi.
Și la capitolul băuturi Chișinăul are o ofertă „alternativă”. Prezente și la noi, mai cu seamă în cămările familiilor de dinainte de 1990 sau pe rafturile băcăniilor, compoturile de fructe sunt o băutură foarte populară în Republica Moldova. Le găsești în meniuri alături de obișnuitele limonade, oranjade sau freshuri, dar cu prețuri aproape la jumătate: un compot de coacăze negre sau un compot de fructe de pădure costă în jur de 7 lei românești!
Și în privința băuturilor alcoolice ai parte de surprize în Republica Moldova. Dacă intri într-o berărie serioasă, poți încerca un cvas, un sortiment asemănător berii și din punctul de vedere al tăriei, și din cel al consistenței: e o băutură de cereale, fermentată, care se produce cu ajutorul pâinii care se pune la macerat în apă cu drojdie. La Beermaster, 1 litru de cvas la draft este echivalentul a 4 lei românești!
Nu putem încheia fără a trece în revistă deserturile – sunt nu doar foarte bune, dar au și denumiri savuroase, îți vine să le mănânci numai când le citești în meniu: Babă neagră, Cușma lui Guguță sau tort Smântânel.
Citește și LOCURI ȘI MESE // Ciorbele Chișinăului și poveștile lor multi-culti
Donează pentru a susține site-ul lantulalimentar.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001
1 Comment
Pingback: Dubrovnik, orașul unde mănânci chiflă neagră cu caracatiță