Auzim/citim deseori că legumele produse în fermele din România nu ar fi prezente pe rafturile supermarketurilor/hypermarketurilor din țară, locul acestora fiind ocupat copios de legume din import. De cele mai multe ori, aceste opinii nu sunt susținute de o cercetare la fața locului. Echipa Lantulalimentar.ro a intrat, de data aceasta,într-un supermarket din zona Titulescu și a descoperit:

cartofi albi, românești, 1,59 lei/kg;

cartofi roșii, românești, 1,79 lei/kg.

Cartofii dulci erau din Egipt, într-adevăr, fiindcă la noi o astfel de varietate se cultivă mai mult experimental. Potrivit unui articol economica.net, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri ar fi livrat anul trecut o cantitate mică unor supermarketuri.

Mai departe:

cartofi albi pentur copt, românești, în pungă de 2,5 kg, prețul fiind 8,79 lei. Potrivit etichetei, cartofii au fost recoltați într-o fermă din jud. Covasna, mai exact din comuna Chichiș, furnizor fiind SC Solfarm SRL;

cartofi roșii, la pungă de 2,5 kg, preț 8,99 lei, tot din Covasna, de la SC Solfarm SRL.

Pentru convingerea cumpărătorului, pe ambalaj a fost imprimt tricolorul românesc.

Ne-am uitat și alături, la celelalte legume: sfeclă roșie, 1,69 lei/kg; țelină, 2.89 lei/kg; gulii, 1,99 lei/bucata; morcovi, 2.09 lei/kg, toată marfa din România.

Castraveții cornichon, tot românești, 6,49 lei/kg. Cei Fabio, din Spania, 9,79 lei/kg.

Când și de ce se întâmplă ca legumele din România să piardă, la raft, competiția cu cele din import? Cu precădere în afara sezonului de producție din țara noastră. Când recolta românească se epuizează, comercianții aduc marfă din afară. Ar putea fi disponibilă marfă românească și după mai mult timp de la încheierea sezonului de recoltare? Da, cu condiția ca fermierii să dispună de spații de depozitare moderne, cu temperatură controlabilă. Pentru a avea însă aceste spații, ei trebuie să fie organizați și să acceseze fonduri europene. În cazul cartofilor, este nevoie de utilaje moderne de recoltare, spălare, sortare și ambalare, plus depozitarea acestora. Este nevoie, așadar, de investiții pe care le-au făcut, în legumicultura noastră, cooperativele și firmele puternice. Aceste cooperative și firme, reunite deseori în grupuri de producători sau în organizații de producători, au devenit furnizori constanți ai rețelelor de retail. Cei care acționează încă individul, vând unor intermediari sau, mai rar, consumatorului final.

Aici mai trebuie făcută o precizare. Import înseamnă 2 surse: din state membre UE sau din state din afara UE. Împotriva importurilor din afara UE s-au ridicat și asociațiile de fermieri din Spania sau Italia, de pildă, care se confruntă cu o concurență, zic ei neloială, a legumelor și fructelor din Turcia, Egipt, Maroc, etc. Dar nimeni din acele țări europene nu contestă marfa sosită din alte țări europene. Piața germană e plină de fructe și legume din Spania, Italia și Olanda, Germania fiind cel mai mare cumpărător de legume și fructe de pe piața unică europeană, dar fermierii germani nu protestează față de aceste fluxuri comerciale.

La noi, în schimb, micii fermieri tună și fulgeră inclusiv impotriva legumelor și fructelor din interiorul UE, pe care le consideră inferioare celor românești, deși rapoartele anuale privind reziduurile de pesticide din fructe și legume nu au relevat depășiri ale nivelului maxim admis.

În ce privește cartofii, România produce anual peste 2.000.000 tone și importă maxim 200.000 t, incluzând aici și cartofii congelați, ceea ce înseamnă că importurile nu depășesc un procent de 10-11 % față de producția internă anuală.

foto cover @Lantulalimentar.ro


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment