Situația economică precară din satele și orașele lor i-a determinat, în trecut, pe mulți italieni să-și părăsească țara și să se stabilească fie în alte state europene, fie mai cu seamă peste ocean, în cele două Americi. Mâncarea a fost un fel de liant afectiv între cei plecați și locurile lor de origine. Adriana Sohodoleanu, gastronom in training, povestește pentru participanții la cursul pe care îl organizează la Fundația Victoria, dar și pentru cititorii paginii sale de facebook, cum acești emigranți au desfășurat între Italia și Statele Unite veritabile lanțuri alimentare, în același timp legături peste mări și țări ale memoriei lor afective:

Între 1870 si 1970 au emigrat circa 26 milioane de italieni în căutarea unui loc de muncă. Cei mai mulți au ajuns în Statele Unite, respectiv în America de Sud, și mai puțini în câteva state europene. Sigur că au luat cu ei preferințe și practici culinare, pe care în unele cazuri le-au adaptat la noua lor situație.
În SUA, mulți imigranți italieni lucrau în domeniul alimentar, fiindcă se crease o cerere uriașă de produse de acasă. Erau importate, firește, multe paste, ulei de măsline și tomate din zone precum Sicilia și Parma. Carnea însă era mai scumpă pentru buzunarele lor și atunci noii cetățeni americani se mulțumeau cu vita ieftină, pe care o tocau pentru a-i ascunde hibe legate prospețime, de calitate. O foloseau în cafenele pentru a face meatballs ( chiftele ) servite cu sos de tomate și spaghetti.
Sosul va fi numit marinara din moment ce era preparat din roșii de la cutie care călătoriseră pe mare, din Napoli.
În Italia această mâncare nu există. Chiftelele se numesc polpette, se fac din orice fel de carne și cu sosuri variate și nu se mănâncă cu paste, ci simple. Eu am mancat în Palermo, cred, o variantă de polpette de curcan cu sos alb și mult fistic
”, notează Adriana Sohodoleanu pe pagina sa de facebook.

Adriana Sohodoleanu se prezintă astfel: ”sunt gastronom in training, în prezent doctorand la Universitate cu o teză de cercetare a noii bucătării românești, am avut timp de șase ani o cofetărie artizanală – adică am idee și despre producție, nu vorbesc doar din teorie”.

sursa foto savoriurbane.com


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment