Una dintre cele mai vehiculate teze anti-europene în spațiul public este aceea că fermierii români sunt defavorizați, fiindcă încasează printre cele mai mici subvenții agricole. Teza este formulată pe baza unui fapt real, dar ca în cazul oricărei manipulări, adevărul nu este explicat, fiindcă în acesta caz demersul propagandistic nu și-ar atinge scopul.

Într-adevăr, subvenția de bază per hectar este în România sub 100 euro/ha. Pe aici se situează și Lituania, Estonia și Letonia, dar și Polonia, Portugalia, Bulgaria și Malta. Lucrurile se schimbă strict financiar, dacă luăm în calcul și celelalte tipuri de plăți directe care sunt adăugate subvenției de bază: plata redistributivă, plata pentru înverzire, plata pentru tinerii fermieri, etc. În acest caz, subvenția ajunge în România la un pic peste 200 euro/ha, fapt care tot printre ultimele țări ne plasează. Malta, în schimb, ajunge în a doua țară europeană cu cea mai mare subvenție la ha, aproape 400 de euro, fiindcă acordă plăți mari pentru tinerii fermeri și un sprijin cuplat voluntar pentru limitarea producției destul de consistent.

De ce, totuși, subvenția agricolă per hectar este mai mică decât în majoritatea statelor europene? Răspunsul este următorul: fiindcă autoritățile de la București ( miniștrii Agriculturii care s-au implicat în adoptarea la nivel național a Politicii Agricole Comune, după aderarea la UE, au acordat o sumă mare pentru Pilonul II, adică pentru finanțarea proiectelor prin AFIR și o sumă mică pentru Pilonul I, plățile directe, prin APIA. Majoritatea statelor europene au procedat invers: au alocat mult mai mulți bani pentru plăți directe și mai puțini bani pentru dezvoltarea rurală.

Să consultăm datele europene oficiale. România primește anual de la bugetul european suma de 3.031.607.000 euro, plasându-se pe locul șase în Uniunea Europeană. Acest plafon este alocat statelor membre în funcție de mai multe criterii, suprafața agricolă fiind unul dintre acestea. Cel mai mare plafon îl primește Franța, 9.439.521.000 euro, urmată de Spania, 6.873.352.000 euro și de Germania, 6.307.840.000 euro. E firesc ca aceste state să aibă un plafon mai mare, fiindcă sunt puteri agricole mari, nu poate fi aplicat aici principiul egalității. Nu poate fi împărțit plafomul total european la numărul de state membre, astfel încât fiecare stat membru să aibă același plafon, fiindcă nici contribuția națională la bugetul european nu este egală. Cine susține că ar trebui să avem plafon egal cu Franța nu știe ce vorbește sau este rău intenționat. Repetem așadar: plafonul României este al șaselea la nivelul UE. Înaintea noastră mai sunt, pe lângă statele deja enumerate mai sus, Polonia ( 4.604.676.000 euro ) și Italia ( 5.763.238.000 euro ).

Important este însă cum statele membre împart acest plafon pentru cei trei piloni: plățile directe, dezvoltare rurală și măsuri de piață.

România a alocat 1.847.389.000 euro pentru plățile directe, adică pentru subvențiile agricole, 1.141. 926.000 euro pentru dezvoltare rurală și 42.382.000 de euro pentru măsuri pentru piață. Procentual înseamnă 60,9 % pentru plăți directe, 37,7% pentru dezvoltare rurală și 1,4% pentru măsuri pentru piață.

Cum a procedat Franța? A alocat o sumă uriașă, 6.934.972.000 euro pentru subvenții și numai 1.984.762.000 euro pentru proiecte pentru dezvoltare rurală. A mai plătit 519.788.000 euro pentru măsuri pentru piață. Procentual: 73,5% pentru subvenții, 21 % pentru proiecte și 5,5% pentru măsuri pentru piață.

Cum a procedat Spania, țara unde subvenția este cea mai mare din UE, ajungând la aproape 500 de euro/ha cu toate tipurile de plăți? A alocat tot o sumă mare, 5.101.481 euro pentru plăți directe și numai 1.183.449.000 euro pentru dezvoltare rurală. Pentru măsuri pentru piață a alocat 588.486.000 euro. În procente: 74,2%, 17,2% și 8,6%.

Haideți să vedem cazul Olandei, țară unde subvenția ajunge la aproape 375 euro/ha, locul 3 în UE. Plafonul anual al Olandei este 851.910.000 de euro. Mult mai mic decât al României. Cu toate acestea, Olanda plătește fermierilor săi o subvenție mult mai mare. A alocat pentru plăți directe 679.512.000 de euro și pentru proiecte 148.108.000 de euro. Cam cât plătește AFIR-ul nostru pentru 3,500 de beneficiari ai măsurii Instalarea tinerilor fermieri!

Acesta este aritmetica subvențiilor agricole în unele state europene. Împărțirea sumelor pe piloni a fost efectuată de guvernele naționale. Interesant este că în România cei care acuză că sunt sunt subvențiile mici sunt fix aceia care au beneficiat de fonduri europene pentru proiecte, încasând sume importante pentru dotarea fermelor cu utilaje sau pentru înființarea unor linii de procesare. Ei s-au bucurat de banii alocați prin Pilonul II, care a fost finanțat în detrimentul Pilonului I, plăți directe. Lantulalimentar.ro înțelege că agricultura României a trebuit ajutată să se dezvolte și să se modernizeze, iar acest lucru a fost posibil prin Pilonul II. Dar în același timp, semnalează și o lipsă de onestitate a celor care reclamă subvenții mai mari, dar au încasat bani pentru proiecte, când, iată, banii pentru proiecte au fost alocați din plafonul național în detrimentul plăților directe, contrar cum au procedat țările vestice și sud-europene, unde subvențiile sunt mai mari.


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment