Statisticile oficiale contrazic propaganda anti-europeană, potrivit căreia agricultura românească, după aderarea României la Uniunea Europeană, a avut numai de pierdut, în timp ce țara noastră a devenit piață de desfacere pentru țările vestice. Această teză este formulată și vehiculată prin folosirea trunchiată a unor date statistice și prin ignorarea situației în ansamblu: de pildă, Germania și Franța importă de la țările membre UE mai multă hrană decât exportă, deși sunt mari puteri agricole, dar nu fac din această situație comercială un scandal național.

În prezent, România, a cărei agricultură este așezată pe baze private, dar subvenționată din bani publici, produce mai multă brânză decât în ultimii ani ai regimului comunist, când zootehnia era în mare parte colectivizată sau aflată în proprietatea statului.

Vârful producției de brânză de vacă în comunism a fost atins în 1981, 115.000 t. În anul următor a scăzut la 112.000 t, apoi la 90.000 t, a ajuns la 72.610 t în 1988 și a înregistrat o creștere la 81.640 t în 1989, anul când regimul ceaușist s-a prăbușit. În 1990, producția a urcat la 93.000 t, dar apoi a tot scăzut până a atins un minim de 26.000 t în 2002. Cumva explicabil: agricultura românească a intrat într-o perioadă de transformare, prin schimbarea regimului de proprietate a terenurilor și unităților agricole de stat. Totodată, cei mai mulți dintre noii proprietari nu au avut bani pentru investiții în utilaje și în noile tehnologii. Europa era încă departe, România era o țară situată între Est și Vest, marcată încă de moștenirea ceaușistă. Puțini patroni din agricultură beneficiau de avantaje financiare, cei mai mulți munceau cu mijloace medievale. Un crescător de vaci pentru lapte din zona Clujului a declarat pentru lantulalimentar.ro că în anii aceia cosea fânul manual, mulgea vacile manual, piața era lipsită de reguli.

Datele statistice relevă însă că după 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, producția de brânză de vacă a crescut la peste 60.000 de t, ajungând la 94.677 t în 2015 și la 91.077 în 2018. Date provizorii pentru 2019 indică o creștere la 96.000 t. E mai puțin cu 19.000 t decât vârful atins în 1981: aveau românii mai multă brânză din producția autohtonă, dar aveau puțină libertate. Să ne dăm oare libertatea pentru o bucată de telemea în plus?

Este drept, în ultimii ani, deși producția internă de brânză de vacă ( cea de oaie a crescut vertiginos, este mult mai mare decât în anii comunismului, dar acest subiect va fi abordat într-un alt articol ) a crescut, s-au mărit și importurile, dar și exporturile. Astfel, am ajuns să importăm anual aproape 80.000 t de brânzeturi, aproape cât producem. ( Italia importă peste 100.000 t, în condițiile în care este și o mare producătoare de brânzeturi. ) Acest lucru indică o creștere a nivelului de trai și a puterii de cumpărare a românilor, dar și o diversificare și rafinare a gusturilor. Exporturile au ajuns la peste 13.000 t, față de 680 t, în 2007, anul aderării la UE.


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment