Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale informează că fermierii care au depus facturile pentru decontarea a până la 50% din contravaloarea energiei electrice consumate pentru irigații au primit banii în conturi.

În total 172 de Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (OUAI) au depus facturi a căror valoare totală eligibilă pentru decontare se ridică la 16.598.267,61 lei. Astfel, până la data de 27 decembrie 2021, pentru 159 de beneficiari au fost efectuate plăți în valoare de 16.091.886,41 lei ( 3.218.377 euro ), iar pentru 13 beneficiari urmează să se facă plata imediat după finalizarea procedurii de verificare a datelor conturilor.

MADR reamintește că, pentru anul 2021, a fost stabilită cota de până la 49,99% pentru decontarea cheltuielilor aferente consumului de energie electrică necesar funcționării agregatelor sau echipamentelor pentru irigații pentru care se asigură apa pentru irigații în baza contractelor multianuale/sezoniere încheiate cu Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare.

Specialiștii ministerului vor monitoriza respectarea prevederilor legale, astfel încât reducerea costurilor pentru energia electrică, pe baza facturilor depuse de Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigații, să se regăsească în beneficiul fermierilor.

Cine sunt însă beneficiarii acestui ajutor de stat?

Acei fermieri care, constituiți în Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații ( OUAI ), au terenurile agricole în amenjări funcționale. Sistemul Național de Irigații ( SNI ) funcționează pe bucăți. Sunt amenajări unde apa este pompată și distribuită pe canalele principale, apoi repompată pe terase ( stațiile de pompare și repompare, precum și canalele principale sunt în responsabilitatea statului, prin Agenția pentru Îmbunătățiri Funciare – ANIF ) și distribuită până la stațiile de punere sub presiune ( SPP ). Acestea și canalele secundare ( situate după SPP ) sunt în administrarea OUAI-urilor.

Unde statul a investit în stațiile de pompare și repompare, precum și în reabilitarea canalelor principale, apa a curs în timpul verii spre stațiile de punere sub presiune ( SPP ). Dacă OUAI-urile care au în gestiune acele SPP-uri și canalele secundare au accesat fonduri europene și le-au reabilitate și modernizat, apa a ajuns la culturile agricole. Aceasta este situația fericită în SNI și în agricultura din România: investiții ale statului coroborate cu investiții ale fermierilor, din fonduri europene ( cam 1.000.000 euro pentru fiecare SPP ). Adică reabilitare completă atât a infractructurii principale, cât și a infrastructurii secundare. Flux continuu de apă de la sursa primară până la rădăcina plantelor.

Dar dacă statul nu a investit în infrastructura principală?

În acest caz, sunt două posibilități: 1. stația de pompare ( aceea care preia apa din sursa primară – Dunăre, râu interior, lac – și o introduce în SNI ) a fost folosită și așa nereabilitată, deși acestea sunt vechi, din anii comunismului; 2. stația de pompare nu a fost folosită, din cauza degradării. Caz închis.

canal principal, jud. Călărași

Aceeași situație este și în cazul canalului principal. Dacă acesta nu a fost reabilitat de stat, în unele cazuri a fost totuși folosit, cu pierderi mari de apă, sau nu a mai fost folosit, cu pierderi mari pentru fermierii care au culturi în vecinătatea canalului principal: dacă apa ar fi fost distribuită, fermierii ar fi putut iriga cu ajutorul unor motopompe. Acest lucru a fost posibil acolo unde apa a fost distribuită pe canalul principal. Potrivit ANIF, în 2021 au fost utilizate 540 de motopompe, pentru funcționarea cărora este utilizată cu precădere motorina, combustibil al cărui consum este susținut în parte de la bugetul de stat printr-o schemă de spijin financiar.

Sunt și situații în care OUAI-urile au investit bani europeni pentru reabilitarea stațiilor de punere sub presiune ( SPP ), dar nu le-au putut utiliza, din cauză că ANIF nu  a reabilitat stațiile de pompare/repompare și canalul principal.

Cea mai nefericită situație: nici statul nu a reabilitat infrastructura principală, nici fermierii infrastructura secundară. Acești fermieri au fost cei mai expuși secetei din 2020. Și desigur, cei care au reabilitat infrastructura secundară, dar statul nu le-a furnizat apă, din cauză că nu a reabilitat infrastructura principală.

În aceste condiții, iată, numai 172 de OUAI-uri au fost eligibile pentru decontarea în procent de 50% a cheltuielilor cu energia electrică.

Potrivit ANIF, în 2021 au fost deservite de canalele umplute cu apă ( canale principale, n.n. ) 276 de OUAI-uri, iar numărul de OUAI-uri care au solicitat apă pentru irigații a fost de 238. Prin urmare, 238 de OUAI-uri dețin SPP-uri funcționale. Diferența până la 276 poate fi reprezentată de OUAI-uri ai căror fermieri au utilizat apa din canalele principale, cu ajutorul motopompelor.

ANIF nu a prezentat și numărul total al OUAI-urilor înregistrate la nivel național. Oricum, potrivit comunicatului ANIF, 172 de OUAI-uri au depus facturile la electricitate. În medie, decontul efectuat de la bugetul public a fost de aproape 17.500 per OUAI, dar cu sigrunață sunt diferențe semnificative per beneficiar.

Pentru transparență, MADR ar trebui să publice lista cu OUAI-urile care au beneficiat de sprijinul financiar de la stat pentru factura la energie, precizând numele și sumele achitate de statul român.

Amintim că statul oferă apa cu titlu gratuit până la punctele de livrare ( SPP-uri ) acolo unde OUAI-urile au încheiat contracte cu ANIF.


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment