Rusia a impus în august 2014 un embargo asupra importurilor de alimente din UE, SUA, Canada, Australia, Norvegia și alte țări, ca răspuns la sancțiunile introduse de aceste state în urma anexării Crimeii de Federația Rusă ( Moscova numește anexarea drept aderare ) și a conflictului din estul Ucrainei. Interzicerea importurilor de alimente acoperă carnea și produsele lactate, peștele, fructele și legumele. În urma instituirii embargoului, importurile din UE au scăzut cu aproape un sfert față de 2013, la 10,1 milioane tone. În ultimii șapte ani, importurile de produse sancționate au scăzut în termeni monetari cu 41% până la 13,5 miliarde dolari SUA, potrivit studiului realizat de Agenția Națională de Rating, organism independent înființat în 2002.

După 2014, Rusia s-a reorientat către alți furnizori: Belarus, China, Argentina, Chile, Ecuador și Turcia.

În 2013, cel mai mare furnizor de produse agricole al Rusiei a fost Uniunea Europeană, care acoperea  o treime din importurile de hrană ale pieței rusești.. În acel an, importurile din Belarus au constituit doar 12%. Între timp, după instituirea embargoului, Belarus a devenit cel mai mare furnizor de produse agricole al Rusiei.  

Cu toate acestea, unele dintre produsele agroalimentare europene supuse interdicției intră în continuare pe piața rusească prin intermediari.

Astfel, exporturile de fructe din Uniunea Europeană către Ecuador au înregistrat o creștere, în volum și ca valoare, de peste șapte ori. Între timp, ponderea importurilor de fructe din Ecuador în Rusia a ajuns la aproape o treime din valoarea totală a fructelor importate, conform rezultatelor din primele 9 luni ale anului 2020, având 2013 ca an de referință. Până atunci, Ecuadorul nu era pe lista principalelor țări furnizoare de fructe către Rusia.

Exporturile de legume din Uniunea Europeană către China au înregistrat o creștere de trei ori în 2019 față de 2013. În paralel, ponderea aprovizionării cu fructe și legume din China de către Rusia, în primele 9 luni ale anului 2020, a crescut de la 8% la 21%. Exporturile de pește norvegian către Chile s-au triplat și, începând cu 1 septembrie 2020, Chile și-a dublat cota de aprovizionare cu pește pe piața rusească.

Pe baza acestor mișcări ale mărfurilor, ANR presupune că unele dintre produsele agroalimentare europene interzise de Rusia ajung în continuare pe masa consumatorilor ruși  în urma re-exporturilor operate de țările furnizoare pe piața rusească. Este puțin probabil, comentează autorii studiului, ca o astfel de creștere substanțială a importurilor de alimente din UE în țările respective să fie motivată doar de consumul intern.

Pe de altă parte, după instituirea embargoului în 2014, Rusia a conceput și derulează o strategie de creștere a producției interne de produse agroalimentare și de reducere a importurilor, dar obiectivele acestei strategii nu au fost atinse, până în 2020. Singurul sector unde Rusia a reușit să reducă masiv importurile a fost cel al cărnii. Și-a propus o reducere cu 67,8% și a reușit să le reducă cu 65%. La lapte, procentul propus a fost de 30%, reducerea a fost de 20%. La legume, procentul propus a fost de 70,3%, cel obținut a fost de numai 27%.

În ciuda implementării active a politicii de înlocuire a importurilor, în ultimii șase ani, și a creșterii producției interne a diferitelor categorii de alimente, Rusia nu a reușit să atingă obiectivele de reducere masivă a importului. În perioada 2013-2019, importurile de produse aflate sub embargou au scăzut cu 40% în termeni valorici, dar observațiile făcute asupra fluxurilor de mărfuri alimentare relevă că mare parte din aceste produse europene ajung în Rusia pe căi ocolite. Unii dintre principalii furnizori care expediază produse agroalimentare către Rusia și-au sporit importurile din Uniunea Europeană. Astfel, este probabil ca intensificarea importurilor din UE să fie legată de creșterea reexportului către Rusia.

Între timp, producția de aceste categorii de produse în Rusia a înregistrat, totuși, o creștere de 12,3%.

Belarus a înlocuit UE ca furnizor principal de produse agroalimentare către Rusia, acoperind 25% din totalul importurilor rusești. Pe baza datelor statistice, se poate afirma, însă, că Rusia nu a reușit să realizeze pe deplin înlocuirea importurilor în ultimii șapte ani. Implementarea politicii de stat adoptată în 2014 este limitată de mai mulți factori, cum ar fi condițiile meteorologice care împiedică eliminarea importurilor de fructe și legume; efectivele de animale din Rusia sunt insuficiente pentru producția de carne; exporturile de pește din Rusia sunt mai profitabile, în comparație cu vânzările pe piața internă; tehnologiile și capacitățile disponibile sunt subdezvoltate pentru producția de brânză și produse lactate. În același timp, procesul de eliminare a importurilor progresează, scopul Rusiei fiind să elimine importurile de carne, brânză și lactate.


Dacă ți-a plăcut acest articol, sprijină și tu Lanțul Alimentar donând orice sumă aici: RO89RNCB0072170905570001 (RON)

Write A Comment